Poezie
stuparul
1 min lectură·
Mediu
câte flori încap într-o albină
râde
cred că se gândește la întrebare
nu la răspuns
pe ștergarul alb întins în poală
stau așezate grămadă albinele
ia câte una
arar
și după ce îi mângâie aripile
așa ca la păsări
o aruncă în sus
după un timp
plimbându-și degetul
pe ștergar
alege alta
și tot așa până se înserează
ce nu am înțeles eu
cu ce s-or fi deosebind
de celelalte
alea două trei albine
care zilnic
sunt rupte în două
zice-se
pentru ca stuparul să fie sigur că nu sunt goale
ce-i drept
le lipește la loc
de fiecare dată
și le aruncă spre cer
dar știu eu ce să zic
o fi obșnuință
o fi joacă
aha
abia acu mă privește
nițel încurcat
nu știu nici eu
îmi zice
și chiar de-aș ști
001.849
0