Silvia Van

Floraresele stiu multe, eu nu prea...


La vorba-ti am gandit adanc
Si sfat sa cer vreau de la ele
Daca-i pericol sa am prunc
De dorm in camp cu viorele

Daca te ai asa de bine cu floraresele, am si eu o rugaminte:

Te rog, caci ai gandit adanc
O vorba tu sa-mi pui la ele
Ca vreau si eu acum un prunc
...Din parfumate viorele

Gluma? Ar putea fi...dar nu e!
Arta, si inca serioasa, e si sa reusesti sa faci sa fluiere iubirea pana la sfarsit si sa pui in versuri faptele...:)))

Are tot ce vrei poezia ta. E si sensibila si vioaie si dulce si grava si ironica si plina de umor...
Sunt plina de admiratie pentru autorul ei. Daca as putea, i-as da o steluta din toata inima.

\"îți mai amintești cum
ne zâmbeau nopțile
toate deodată?\"

Trebuie sa fii un om fericit daca ti s-a intamplat asa ceva...Dar meriti, pentru cata bucurie transmiti prin versurile tale...

La multi ani, Cristian! Sa ai cata pace si cata bucurie isi doreste sufletul tau!

Zice Jupp ca ELE l-au scapat pe EL...

Indemn catre fetele in discutie, acuzate de gandire feminista:

Sa gandim dar barbateste
Nu dati vina pe destin
N-am scapat decat... un peste
Si de ei e lacul plin

Incantatoare poezia ta, Genule...

Esti tu si nu esti tu, Bitterule...Amar cum te stim, dar cata ascunsa mila transpare din poezia ta! E ca o pictura in culori tari, realizata cu o subtila arta, caci nu ne raneste retina, ci ne atinge inima, ne inlacrimeaza ochii, asa, pe ascuns...
Si ziceai ca nu esti poet...

Am tinut cont, in parte, de sugestiile tale, multumesc ca ti-ai facut timp pentru versurile mele...La cuvantul \"simplu\" nu pot insa renunta, mi se pare definitoriu, oricat de prozaic ar parea...Asa simt eu...imi acorzi circumstante?

Diana, nici eu nu stiu decat in parte cine sunt. Dar mai am in fata o mie de ani de cautari, raspunsul va veni el
intr-un final...:))). Multumesc pentru cuvintele tale.

Multumesc de trecere, Silvia. Starile fiecaruia, stii si tu, nu pot fi impuse de catre altcineva, ele cresc in noi cu o forta proprie. Ne putem elibera de ele cateodata prin poezie. Care poate placea sau nu celorlalti, din fericire exista acesta libertate, acest drept al fiecaruia. Nici mie nu-mi place tot ce citesc, dar inteleg nevoia oricui de a se exprima asa cum ii dicteaza felul lui de a fi si, desigur, talentul...Accept ca suntem diferiti si avem viziuni diferite despre tot ce ne inconjoara si pot citi fara sa ripostez si creatiile straine de vederile mele. Consider ca exista pentru oricine un loc sub soare...
Eu sunt nascuta toamna si ea insasi mi-a dat tristetea, care nu stiu de ce raneste pe altii, pentru mine e blanda, ba chiar chiar mangaietoare, ocrotitoare cum spuneam intr-un vers...
Nu exista decat cercuri perfecte, desigur...cele imperfecte ar trebui sa se numeasc altfel, dar eu nu le-am descoperit inca numele...

Ai venit, hai, e de muncă
Lasă-ți caii fără frâie
(Palmele de te mănâncă
Vezi amice să n-ai râie)

Multumesc pentru aprecieri si pentru incurajari, va mai astept...

La multi ani, Adriana, blandetea si pacea tuturor toamnelor sa fie cu tine...

\"eu mă modific mereu
între te iubesc și te iubesc,\"


Minunat spus! Si eu...

Minunat! M-ai lasat masca...Pai TU poti sa dai lectii de poezie!

Sunt mereu impresionata de ce si mai ales de cum scrii. Ai primit probabil laude destule si iti stii, desigur, valoarea. Vreau sa-ti spun doar ca astept mereu cu nerabdare sa te citesc si ca dupa ce o fac imi gasesc cu greu cuvintele...

In padurea de salcami...van_silvia se ascunde uneori pe acolo...

\"În iubire
ajungeam întotdeauna mai devreme,\"


...si plecai, desigur, ultima. Daca mai plecai...

Ce minune de gand, ce minune de suflet poate inflori asa o poezie...