Poezie
singură
1 min lectură·
Mediu
mi-am legat iubirea buimacă
de gât cu o sfoară
și am înecat-o într-o baltă noroioasă
ca pe un pisoi fără ochi
și fără nume
născut prea târziu
într-o pod plin de ciori
de atunci
mi se întorc anotimpurile
înapoi pe esofag
ca într-un sever reflux gastric
gustul de cuvinte ploioase,
de sentimente amare
îmi umple cerul gurii
ca de funingine grasă
dintre dinți
ascuțite
oasele rupte ale fostelor speranțe
îmi rănesc necontenit
buzele arse
în urmă
îmi crește între tălpile goale
udat de privirea mea scursă
un lăstar fără umbră
cu rădăcinile în sus
044.615
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Silvia Van
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 94
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Silvia Van. “singură.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silvia-van/poezie/207908/singuraComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Compozitie pe care o gasesc impecabila formal. poate pica peste o zona mai prafuita, de mai mult timp nelustruita, a sensibilitatii mele, dar nu simt simtirea presupusa de text. no offence.
0
Am tresărit la expresiile \"Între tălpi îmi crește un lăstar\", \"funingine grasă\", \"cuvinte ploioase\". Nu vânez metafore, pentru mine contează înnoirea cuvintelor prin alt fel de împerecheri. Mai trec pe-aici.
0
Va multumesc pentru comentarii si incurajari, Razvan, Radu, Tamara; multumesc, de asemenea, pentru observatii. Eu scriu, in primul rand, incercand sa ma eliberez de o tensiune interioara, ca un fel de autoterapie. Marturisesc ca nu iau in calcul, initial, parerea unui eventual cititor; apoi, dupa ce textul a aparut in pagina, ma bucur atunci cand se gasesc oameni care descifreaza in felul meu textul, insa accept si parerile celor care nu se regasesc in el.
0

Când “anotimpurile se întorc înapoi pe esofag ca într-un sever reflux gastric”, amărăciunea provoacă arsuri poetice, iar dintre “buzele arse” țâșnesc cuvintele acide și caustice.
Felicitări !