Poezie
surpriză
1 min lectură·
Mediu
am sentimentul acela absurd
că sunt urmărită pe strada pustie
de un criminal și numai vântul
îl înțelege și mă ține pe loc
am sentimentul acela că doare
foarte adânc ca într-un dinte
mersul pe jos e o doză de sens
și lidocaină…
*
am ajuns
bat la ușă
vântul
nu
m-a
trădat
îmi deschizi
semeni cu acel bărbat din stradă
cu ochi plini de lumină dementă
foarte greu de-nțeles
ca scrisul în rune
plutesc într-un miez de răcoare
levitez…
caut un loc în care să înnoptez
casa ta e o carte de ficțiune
un stigmat
vin de pe o stea și tu nu știi care
013326
0
"Plutesc într-un miez
de răcoare, levitez, caut un loc
mare în care să înnoptez".
Drum in necunoscut, dor de necunoscut, dor de evadare undeva in necunoscut...