Poezie
viața fără ochelari
2 min lectură·
Mediu
e atât de viu parcul acesta
în care te aștept ca o frunză moartă
*
te țin strâns de mână
în gânduri
printre mașinile care
cară nisip
în gânduri
nasul tău răcit
care în timp
va deveni simbol poetic,
pantofii roșii
așa cum a prezis vrăjitoarea
*
nu mai spune prostii
fără ochelari ești doar o vulpe,
o poveste dilatată
ca venele unei scriitoare obișnuite
și atunci
prinde, lupule,
imaturitatea acestei idei
pentru tonus
*
să crezi că ești o frunză moartă
în parc,
într-o vară,
înseamnă să suferi
de o boală cardiacă
necunoscută
și să taci,
să nu scoți un cuvânt
pentru că un cuvânt în plus sau în minus
ar trăda
personaje reale
*
în pustietate,
să știi,
am găsi cheița de aur
și am iubi
ah, am iubi
ciorile,
reforma și berea rece,
care vor aduce
toamna de pe Ștefan cel Mare
la Petricani
apoi
*
toți ar striga:
hei !
e l
n u m a i e s t e
apoi
aș striga:
ce știți voi care ați pierdut
părinții,
copiii,
fecunditatea,
despre bărbatul acesta din ochii mei
ce știți voi
care n-ați văzut cum
toți cei care
au plecat
acum se întorc
să punem în scenă
un asfințit care fumegă ...
023.083
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Silvia Goteanschii
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 207
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 65
- Actualizat
Cum sa citezi
Silvia Goteanschii. “viața fără ochelari .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silvia-goteanschii/poezie/14051453/viata-fara-ochelariComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SGRazvan, multumesc. De ce ma compar cu o frunza moarta, se vede de la jumatatea textului in jos: să crezi că ești o frunză moartă
în parc,
într-o vară, înseamnă ... :)
în parc,
într-o vară, înseamnă ... :)
0
Nu înțeleg de ce te compari cu o frunză moartă, doar este vară și frunzele freamătă în copaci.