Poezie

requiem

după un vis

1 min lectură·30 noiembrie 2011

Mediu

Îmi mut casa la tine și mâinile, mâinile astea uscate

peste care ai trecut cu buzele și s-au făcut fine

și ceasul,

știi, nu pot sta mult nici în casa mea,

iar întoarcerea e un cocoș somnoros de munte,

zâmbetul de piatră, ca să nu mai ai nevoie de daltă

când te apleci peste chipul meu cu lumina,

nucile verzi pe podea –

goliciunea pe care o vom arunca peste ele

trebuie să simtă durerea celor ce merg pe urmele noastre,

Li*, trandafirul pe care vrei să mi-l dai are o rană –

te caută o femeie în acest peisagiu al morții,

nu te ascunde,

casa mea n-are uși, nici ferestre – doar hieroglife.

*Doru-i[Li]n

http://www.youtube.com/watch?v=mxFww4UyHdI

001.760

Silvia Goteanschii. “requiem .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silvia-goteanschii/poezie/13994829/requiem

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.