Poezie

fără dată

1 min lectură·1 mai 2011

Mediu

Pun câte o cruce pe unde trec,

pentru neștiuți. Ca să despletesc

pământul moale de mort,

îmi pun mănuși. Îmi adâncesc

mîinile în tine până la cot.

Nu mă grăbesc, la mare adâncime,

e același pâmânt de găsit.

Mai pe scurt, vreau să-ți spun

că te-am îngropat. După datină,

cu popă, rude, undelemn vărsat.

Nu am știut ce flori îți plac, dar

te-am acoperit, din cap până-n

picioare, cu crenguțe de soc.

Apoi, pânza albă și cocoșul jertfit.

Cu un sfredel, îmi fac găuri în ochi,

poate plâng. Cu un clește, îmi

desprind buză de buză, poate țip.

Nu simt, inima ta, zvârcolind,

oar cocoșul, alergând speriat.

Am descoperit oglinda și acum,

că se fac învieri, mă gândesc să-ți

schimb data morții.

003.702

Silvia Goteanschii. “fără dată .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silvia-goteanschii/poezie/13978964/fara-data

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.