Poezie
Lulu
1 min lectură·
Mediu
nu te simt nu te simt
noaptea e o pisică obeză care miaună apăsător.
sunt amprentele noastre războinice
pe ușa de la intrare pe întrerupător pe inima mea
acaparez și pământul de sub tine
căutând un buton salvator.
în colțul camerei stă pitită Lulu.
mă tem să nu vrea prea mult sau măcar să nu spună.
și un gândac strivit cu piciorul gol.
pe masă o carte despre limbajul semnelor
și o lampă cu gaz. câteva grimase și un parazit
iubitor de durere tânără. neiubitor de lumină.
Lulu este o fetiță surdomută dar asta nu contează.
moartea intră în case
ca acele lungi într-o păpușă woodoo.
spune-mi repede foarte repede
cum să-ți prind în păr panglica neagră
și cum se face tatăl nostru când îți tremură mâna.
(MINUNEA VA VENI MAI TÂRZIU, ed. Feed Back, Iași, 2011)
023.308
0
senzația decurge gradat, se accentuează, astfel că la final este nevoie chiar de Tatăl nostru. implicarea fetiței este, de asemenea, un punct forte al poemului, în sensul că amplifică starea emoțională.
mi-a plăcut ca idee și ca transpunere.
Ottilia