Poezie
toamnă purgativă într-un sac de voiaj
1 min lectură·
Mediu
toamna asta pomii din parc se vor tăia
vor râmâne frunze în formă de coapse
buturugi cărnoase semănând cu tuburile digestive
dintr-o carte de anatomie
stau cu sasha la o măsuță
vorbim despre timpul pe care legal trebuie să-l petrecem împreună
ne privim cu fețele întoarse pe dos
am ajuns să cred că ar fi necesar să nu ne mai recunoaștem
ca să trezim pasiunea
o rocă se tranformă cu timpul în alta
ne spunem
privesc turci spintecați printr-un sul de gazetă
unde e dragostea în toată tranziția asta mă întreb
și văd la măsuța din stânga
o mamă neagră ținând la piept un copil alb
îmi dau seama că în carnea mea e dezordine
în aer e miros de stagnare
și totuși
e prima dată când corpul meu primește un anotimp
cu satisfacție
(MINUNEA VA VENI MAI TÂRZIU, ed. Feed Back, Iași, 2011)
043.673
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Silvia Goteanschii
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 144
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Silvia Goteanschii. “toamnă purgativă într-un sac de voiaj.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silvia-goteanschii/poezie/13950107/toamna-purgativa-intr-un-sac-de-voiajComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SGVasile, ai dreptate, acolo, la nivel ideativ, poate e am cam înghesuit cuvinte, renunț la versul \"îmi clătesc ochii cu apă minerală plată\", mi se pare că el este cel care zgârîie. versul \"privesc turci spintecați printr-un sul de gazetă\" mi-e drag, are conotație personală. îl las pe post de intermediar între cele două părți, acolo, la versul \"anatomic\" poate nu am redat bine, dar imaginea e inspirată dintr-un vis al meu ( să fie pentru că toamna bate la ușă?!) în care trunchiurile de copaci cu ramuri cu tot se mențin în aer ca niște vietăți aerobe apoi trunchiul prinde contur omenesc craniu, tub digestiv, cord etc. ). mă mai gândesc la o posibilă modificare de structură și factură în prima strofă. în fine, sunt mulțumită că a transmis emoții puternice poemul și tu primul ai fost care le-a simțit!
multumesc, silvie
multumesc, silvie
0
RRO dragoste în tranziție de la negrul înșelării la albul fidelității pictează cu pensula versurilor o mamă neagră ținând la piept un copil alb, face dezordine prin carnea impregnată cu voluptate și inserează în cutele aerului miros de stagnare și totuși corpul tău primește cu satisfacție anotimpul iubirii.
0
SGrazvan, da, un corp preg[tit pentru a primi anotimpul iubirii
multumesc
multumesc
0
altminteri, un text reușit, aerisit, cu un final puternic; un text care în puțin cuvinte izbutește să fie deopotrivă de un livresc rafinat, dar și contemplativ; este adevărat, nu șochează prin emoții de sezon (și bine face), dar are puterea de a transfera emoții autentice, veritabile, caracteristice naturii umane.
un cititor,
Vasile Munteanu