tranztie.mort
nu folosesc diezuri și multe puncte când scriu,în general despre suflete și îmi este dor de mare. pe orgoliul meu îl cheamă \'mort\' iar părul meu devine roșu pe măsură ce mort este călcat în
SDSilvia Drăceacând am să mă fac mare.pentru tine
dacă aș putea aș stoarce râuri albastre din plulpa portocalelor dacă aș putea aș prinde toți fulgii de zăpadă pe o ață și ți-aș face o pelerină ...în care să nu-ți fie frig sau dor sau
SDSilvia Drăceade atunci am urât teatrul -II-
în urma lor rămăseseră cioburi și pânze maltratate pe care culoarea fusese aruncată din ură. în fiecare zi toate erau la fel, iar distanța părea să crească odată cu frigul teribil de
SDSilvia Drăcea... de atunci am urât teatrul
modul în care le-a fost dor oamenilor de noi era din ce în ce mai bizar/parcă le era foame și ar fi rupt bucăți imense din noi cu dinții lor albaștrii și ascuțiți. niciodată nu citisem ziarele cu
SDSilvia DrăceaNatural in jungla...de ciment
Printre șiroaiele luminoase de mașini și trume de oameni inegriti de umbrele nopții din mușuroiul de ciment, o ultimă scenă de natură criminală generată de cel mai primar instinct: cel de a
SDSilvia DrăceaUltimul cadru
Scena era impobilizata încet,încet de razele albe și reci ale blițului. Era cea mai frumoasă/dar cea mai jalinca dintre toate imaginile de până atunci. Boris dormea cu mâna amorțită sub
SDSilvia Drăcea