silvia caloianu

Mi-a placut! Mi s-a descretit fruntea, mi-am dat seama, brusc, ca simt aceeasi \"lene\"! Ce bine ca s-a gasit cineva sa spuna asta in locul meu, ce bine ca a facut-o cu respiratia usoara, dezinvolta si convingatoare a lui Cartarescu!

Impresioneaza salutul acesta de sub \"cocoasa de sare\", vocea de rebel totusi resemnat (\"in poala ta\" a Americii - n.n.), in convulsii de revolta...Ultima strofa e de-a dreptuyl coplesitoare! Forta emotiva aici ne incearca barierile limitei!

Buna publiciatte a filmelor indiene! Cred ca nu le-am vazut din copilarie, nu mai stiu, pentru ca intotdeauna am preferat o carte in locul unui film de fictiune. Iar, daca ar fi sa aleg intre un film de groaza - ce face furouri prin lume - si unul indian, l-as alege pe ultimul! Intr-o lume in care totul se vinde si se cumpara, imi place ca am dreptul de a alege! De mi-ar ajunge timp si forte pentru a-mi defini si satisface prioritatile spirituale!
...Imi amintesc, acum multi ani deja, dupa ce am inceput sa-l citesc pe Mircea Eliade, inclusiv \"Istoria religiilor\", am invatat sa stimez culturile altor popoare, sa caut semnificatii simbolice in lucrurile simple. Cu toate acestea, nu am inghitit niciodata romane de tipul \"Ion\", \"Venea o moara pe Siret\" etc. ASTA INSA NU INSEAMNA CA NU SUNT VALOROASE, nu-i asa?
\"Actiunea de propagare a culturii prin emisiunile televizate\"...Cand aud de propaganda!... Daca si-a propus vreo televiziune asa ceva, cred ca e una de stat, care inca nu si-a scuturat de pe aripi polenul comunismului...
Oooooof! Ce fac? Si eu! Cum se poate sa abordam - cu atata superficialitate si naivitate niste subiecte atat de serioase si... lunecoase! :(

:))))))))))))))

Sunt cam...obosita, imi pare rau...

Va multumesc mult, ma bucur ca mi-ati citit gandurile, apreciez emotiile pe care mi le-ati exprimat aici!

Ei bine: daca zici ca astepti osanda! A venit! Eu! Sa-ti spun ca ...
:) As vrea sa-ti spun ceva urat-urat, sa ma tii minte si nu pot! Hai sa-ti spun ca am citit azi textele tale de la \"la revedere poezie ro\" in sus si mi-am zis, ca tot e bine daca nu ai vointa, cel putin, in sensul ca ai ramas pe site!
Eu sunt aici din aceleasi considerente, cred, ca si tine, doar ca scriu cu mai multa exigenta si optimism ! Imi umplu timpul in cautarea expresiilor,a cuvntelor, imaginilor cat de cat nepedalate. SI TU POTI FACE ASTA !!! POTI !!! Nu te mai plange atata! Nu te grabi sa publici, pana cand nu esti sigur ca-ti place tie insuti...Esti barabat? Scuze de intrebare: nu te cunosc si...am vazut ca se intampla atatea in lumea virtuala! Daca esti barbat, fii mai puternic decat poti sa fii! Daca iti este greu, gandeste-te ca sunt altii, carora le e si mai greu (dezvolta-ti imaginatia!) si...incearca sa citesti mai mult , cu alti ochi, ce scriu altii, nu neaparat de pe site, si incearca, sa scrii si tu, sa scrii ceva cum nu a mai scris nimeni, evitand subiectele comune, metaforele comune etc. (de ex. vad multi autori folosind simbolul oglinzii etc). Eu incerc sa fac asta, nu stiu pe cat imi reuseste insa important este ca, pe acest site, traiesc bucuria de a descoperi cat de bine scriu altii...

Eu prima am citit-o, pentru ca am adaptat-o limbii romane, nu va deranjeaza nimic prin expresii ? Mie imi place...

Multumesc, m-ai surprins...

Subiectul poemului copleseste chiar de cum incepe sa se deruleze: podul-fluture lanseaza fluturi! Adica: din neant - in neant!
Alergatul pe pod ( mai intai cu fata inainte, dupa care - cu spatele) incarcat de sugestii, anticipeaza evenimentul,afisindu-se ca o avanpremiera emotionanta a extraordinarei testari: a genelor ce comporta suicidul...Aventura insa ajunge in a testa metafizicul...Hmm...Bataile inimii se mai aud, pe cand aceasta e deja departe: \"in asternuturi ceva mai pulseaza / departe de inima mea\". Si, da!, finalul tau intotdeauna incununeaza opera: \"intai o data
apoi de doua ori
la sfarsit niciodata\"...
La sfarsit - n i c i o d a t a ! M-ai convins! Speram sa... :)

Mihaela, mai intra! Inca nu s-a facut barca, nu m-am facut catarge abisale ... inca...
Filip: chiar m-ai facut sa te cred! Acum, sa ma vezi si pe mine \"enervata\" pe poezia ta! Sa vezi ce scriu!
Veverita :)
Serbane, ma bucur foarte mult ca ai intrat, sa stii ca si eu apreciez frumos scrisul tau!
Anton, da, sunt o optimista incurabila! :)
Michel, incearca sa mai intri: poate imi reuseste uneori si mie cate un verb mai exotic! :) Va multumesc! M-ati induiosat!

Chris,ce te-a facut sa iesi, copilareste, in fata clasei si sa recunosti ca tu ai lansat acel avion de hartie - inspre cele mai sensibile domnisoare - pe aripile caruia ai scris cate o gluma cu un semisuport in realitate? Ah, da! Cavalerul poeziei tale
virtuale fara egal! El era!
Nu cred ca nu te doare...Poate, cel putin atat, cat sa atingi cu aceasta durere si alte inimi? Imi doresc cartea ta: nu am intalnit in poezia nimanui, deocamdata, atat de relevant, spiritul cavalerului virtual! Ma inspira sa-ti fac o recenzie aparte de ce a unor critici profesionisti, cu picioarele pe pamant!
Ingerii tai - fantome albastre, se vede ca trezesc sentimente riscante prin definitie! :)

Imi pare foarte inspirat poemul acesta, marcat de evenimentul scris si trait aici, pe poezie.ro. In acest sens identificam frumoasa surpriza a unor metafore noi, avand la baza unele simboluri pe care le vad - de acum incolo! - migratoare pe acest site...
(Aici, orgolioasa de mine, vreau sa mentionez ca poemul \"Calutii mei de mare\" l-am scris cu cateva zile inainte si am cativa martori, membri ai siteului :) )
E ca o gura de aer in padurea de dupa ploaie - acest poem - si, cred ca merita atentia tutror cititorilor!

Da, ai dreptate: finalul, ca notiune in sine, e dureros de rasuflat! Invarteste farfurii, Liviu Nanu: painea si circul Domnului... Da, si lasa banul acolo, la picioarele tale monumentale de Om, acolo ii e locul, banului...

Dumitre, ai vazut ca inaugurez un cenaclu la Chisinau? Vezi , te rog, anuntul in textele mele si contacteaza-ma, te rog...

Raniti de ganduri, raniti de lacrimi...ce frumos schiopatati! Dar, mai departe ieseai din rand si ramanea doar amintirea, si ramanea doar regretul: nu ai reusit sa o prinzi de picior...
Sa nu mai iesi din rand! In numele frumosului, sa nu mai iesi din rand!

Nu, nu zi asa, Oriana! Desigur, desigur exista Romeo, trebuie sa existe pe undeva pentru o femeie care e \"mai mult sensibilă decât accesibilă / spirituală și senzuală – femeie / permanent\". Consider ca meriti un premiu chiar numai pentru portretul cavalerului virtual! Strofa asta razbuna, cred, mai multe Juliete!!! Iti multumesc personal! Cunosc scenariul merituosului cavaler si eu atat de bine! \"Mascul ancestral!\" :))
... Ma gandesc doar: cum si-ar face el insusi portretul? Mor de curiozitate!

Imi place la nebunie cum deschizi si inchizi cercul, in care-ti inscrii poemul! \"Plecasem sa visez un cal, spui?\"...Incerc sa-mi imaginez aici vocea ta: e de soapta meditativa? e de zambet prometeic? e de mirare? e de indoiala? \"Se prea poate...\"...
Raman aici, in preajma spiritelor titanice, sa deprind si eu singularul de la rugi: intre scuipatul verde al lui Salvador si inima care scuipa sange pe sub codrii pereni...am atatea de invatat!

Sisifica pare a fi \"imbracarea\" colturilor de munte, provocat de trecerea ta de la sentimentul in sfere la cel in cuburi! Apropo: dupa ce aflu ca iti este dor de sfere, poaezia ta nu ma mai incita cu nimic...Poate revezi formularea finalului, poate chiar de la sintagma \"prin aschii de tuburi\" ?

Am citit textul tău, text scris in același stil, inconfundabil pe poezie.ro (si, cred, nu numai), retrăind sentimentul, pe care tu îl trăiești acum atât de intens...
Am fost telereportată într-un trecut, în care mi-am auzit plângând sângele și am înțeles că nu e nimic mai magnific decât acea respiratie de îngeraș: perpetuarea lacrimilor mele optimiste...