silvia caloianu

Neisa, am inceput sa-ti citesc textele de cand ne-am cunoscut pe YM. De obicei, ma opresc la cele care imi incita curiozitatea. In parerile mele sunt pe cat se poate de sincera cu referinta la sentimentul pe care il am in urma lecturii.Daca as avea sa-ti spun ceva pesonal, ti-as lasa mesaj offline, te-as cauta cumva. Observ, la randul meu, usoare intepaturi dispre tine si chiar imi pare rau, pentru ca nu cred ca as merita: cu ce te-am stingherit eu?
Alteva: nu intru pe chat niciodata. Nu stiu despre ce vorbesti si, cred ca e mai onest sa-mi spui pe YM daca ai ceva sa-mi spui, sa stiu cu ce am gresit, prin gura cui etc...
M-ai dat gata cu schimbul de \"locuri si impresii\" ! Nu am cuvinte! Chiar nu am cuvnte! NU aici! Desi tu ti-ai permis!
Stii cum sa ma gasesti, daca simti ca am avea ceva de discutat! Numai bine!

Nu mai stiu de cate ori ti-am recitit poemul Adrian Firica! E o lectura captivanta, care iti mobilizeaza imaginatia, ai bine zis iti plimba imaginatia prin cele mai nebanuite locuri! Parca as merge pe cararile trasate de tine, dar tot aiurea ma surprind ajunsa! Imi place la nebunie cum stii sa insiri cuvintele, alaturandu-le sensurile paraca asa, din intamplare...De fapt, sunt sigura ca se gasesc ele, sensurile, unele pe altele, acolo, undeva in adancul subconstientului, de te miri tu insuti - uneori - nu?

\"si firul slab, firav, suav
abea vizibil, vizibil abea, bolnav
abea intangibil\". Ce vreau sa spun? Fii atent: ai scris incorect cuvantul \"abia\"!
Sugestie: daca era \"aLbea\"?
Altceva: cred ca poate exista notiunea de \"abia tangibil\" sau cea de \"aproape intangibil\". Parerea mea...Si cred ca e un poem demn de atentie mai mare!
Apropo: cunosc deocamdata un singur poet, care exaltat atat de reusit culorile inttr-un singur poem! A descris conservarea lor in natura...Imi scapa acum cine e...e noapte si sunt cam obosita, dar poate stii...

Neisa draga, nu am atata experienta, ca sa afirm anumite lucruri cu indrazneala ta!
In poezie- da! - aici intr-adevar imi pot dezvolta imaginatia! Cum o faci si tu: vorbesti in acest poem cu gura barbatilor frustrati, care nu stiu ce e un sentiment adevarat, la fel cum eu vorbesc in poemel mele cu cantecul unei sirene!

Dintotdeauna au existat oameni de arta, caror le-a placut sa creeze situatii tragice, asa, de dragul artei...
Sunt de parerea ca violenta, cruzimea in genere, nu are scuze...sub nici o forma, in niic un scop...
Ceea ce am scris eu, nu are nimic cu teroarea, aceasta fiind generata doar de dezechilibrul nostru, de starea de incertitudine, eventual, de perpetua, disperanta, ridicola cautare a perfectiunii...In aceasta ordine de idei, modestele mele ganduri despre caderea ingerilor au fost scrise, dupa cum am spus, acum multi ani, le am tiparite in primul meu volumas de versuri...
Poti sa mai spui ce ai de spus: ma voi intoarce! Inca...

\"ai să mă răsfeți acolo in exod
unde caderea îngerilor corupe lumina

terifiantă procedură in perioadă

lacrima zâmbitoare
zâmbet care plânge

terifiantă procedură în perioadă

ne vom marturisi mai târziu
că n-a fost bine acolo sus
și că n-a fost bine acolo jos

între NU și DA suspensie de îngeri\"

Am scris asta cu multi-multi ani in urma...Intr-adevar: \"in perioada\"...

Femeile pamantului! Toate si...niciuna! Cine pe cine de ce - nu conteaza! Incitanta atmosfera ideatica!
Curisvitatea poemului, intr-o forma binecunoscuta si apreciata pe poezie.ro, tradeaza o sursa nelimitata de inspiratie! Poezia isi va continua subiectul! Sunt sigura! Succes!

1. Iulia, multumesc de sugestie, dar chiar asa a fost! Trecea eminem \"răcnindu-și sing for the moment\"! Sunt lucruri pe care - imi dau seama intr-un tarziu! - e mai bine sa nu incerc a le dovedi! Mai cu seama, cand as putea rani pe cineva si, nu as risca sa ranesc pe eminem, tocmai cand s-a pornit cu atata impetuozitate si incredere in sine!. Nu m-am alaturat, pentru ca...nu sunt o fire razboinica: incerc sa ma calmez, cu un ceai verde! :)
Anca, multumesc de vizita! Te rog sa ma crezi, dar \"ceaiul acela verde\" e o idee fixa de mai multe zile, de cand am scris \"Cafeaua de dimineata\". Oricum, iti sunt recunoscatoare de buna intentie, pe care o realizai, cred, daca eram mai aproape! Aveam sa te intreb, la un ceai verde: \"oare ca sa nu fii ranit, e neaparat sa ranesti?\". Pentru ca acest text, l-am scris innabusindu-mi o revolta impotriva insertiunii respective.
In ce priveste \"Pentagonul\"...alte \"minuni\" ale lui Bogdan Geana...cum m-as supara! Exista glume monstruoase (sper sa nu ajung sa le aud!), asta e o floricica! :)

Va multumesc tutror: pentru sinceritate si pentru gluma, si pentru ca ati gasit timp nu numai sa cititi reflectiile mele, dar si sa-mi lasati cateva impresii ca amintire, aici! Promit sa va citesc si eu, si nu pentru ca sa va raspund astfel, dar pentru ca intr-adevar va numarati printre autorii mei preferati ai acestui site!
Tie, Filip, multumiri deosebite! Stii ca eu tin cont de parerile tale, chiar daca nu vezi si efectul...imediat! :)

Probabil ai vrut sa scrii \"noapteA\"...
Dar si asa e clar si-mi place foarte poemul! Fie ce-o fi! Mai aprind o steluta, tot eu, si in dreptul acestui poem, daca inca nu l-a observat nimeni! Evenimentului poetic de sub \"arborii blazati\" tradeaza emotii incandescente si, aici remarc noutaea indrazneata a expresiilor: \"Îmi aprind o țigară din zâmbetul tău /
Îți înroșești buzele cu nehotărârea mea.\".
Raman cititoarea ta fidela! Meriti atentie!

- E verde frunza aceasta verde, Doamna?
- Nu e verde si nici nu e frunza, Domnule!

Am simtit o atmosfera familiara aici: imagini prin care s-au pierdut altii inaintea mea si prin care ma pierd si eu prin textele mele. Am savurat poemul tau: original totusi! (corecteaza cuvantul \"desertul\", ai omis \"r\")

Incantata sa te cunosc, draga Daniela! Adica: sa-ti cunosc scrisul :)
Daca tot vrei sa-mi faci pe plac, mi-ar placea sa scrii ceea ce simti tu la moment, nu ce vreau eu, daca ceea ce simti va avea un aer optimist, neafectat de cinism...cred ca voi citi cu placere!
Astept!

Mi-a placut, incepand cu \"amin\" :)
Mai vreau! :)

Da, stiu cate ceva despre tiganci, din filmele de fictiune si din literatura artistica ( cum ar fi Esmeralda...) de aceea nu i-as pune serpi in plete... :)

Zici ca e tiganca, dar, in prima strofa, descrii o meduza: \"Cu pletele valvoi de serpi salbatici\"...
In ultimul vers al strofei a patra, cred ca schiopateaza ritmul si propun: \"Cu vraji si cu blesteme-N zori de zi.\" (nu am verificat).
Confuza concluzia: \"Acelor ce in spirit sunt meschini.\" De ce \"ascunsa\" de meschini, daca ea insasi...cu vrajile sale etc e periclitanta?
Cui, dar si pentru ce merite i se arata?
Si ce favoare poate avea acel, carui i se va arata?
Sper sa nu te superi, ca mi-au aparut aceste intrebari la lectra poemului tau, care, de altfel mi-a placut mult! De aceea si m-am oprit asupra acestor momente: poate mai schimbi ceva?

Ti-am parcurs azi toate textele: lectura peimeie mele cafele din dimineata aceasta...Te mai citisem...aceleasi intrebari mi-am pus, aceleasi stari placute le-am avut, aproape spiritului meu!
Textele cu semnatura ta impresioneaza prin un stil aparte, prin noutate expresiva si indrazneala cu care te plimbi prin sensuri! Ar fi suficient, drept dovada, sa remarc doar aceste titluri de poezie, ca sa chem lumea sa te admire: \"Poezie pe dos si bere Am\"ara\", \"Confesiune cu lumina aprinsa\"...

La multi ani, Alma! Sanatate, multa dragoste (de sa n-o poti duce! :) ) , sa te insoteasca Muza in tot ce iti propui sa faci, nu doar in poezie! Vad ca stii sa \"storci\", cu multa abilitate, o poezie foarte buna si din cunostintele stiintelor fixe!
Crede-ma: nu am pierdut mult timp, ca sa descopar o poezie neinstelata care sa-mi placa!
Inca o data: felicitari!

Pentru ca nu mai obosesc sa citesc atata poezie buna pe acest site si pentru ca - am mai spus! - esti unul dintre poetii mei preferati! - am revenit asupra poemului acestuia, pe care l-am citit de mai multe ori, din clipa din care l-ai publicarat. Stii ce sesizez? Aerul degajat cu care respiri poezia! Imi amintesti de Nichita Stanescu, acel care dupa ce a experimentat atat de fascinant domeniul necuvintelor, a ajuns sa-si permita anumite libertati rasuflate in expresii, lucru care nu nu mai ca nu uimea, nu soca, nu era acuzat, dar entuziasma! Pentru ca erau spuse de Nichita Stanescu!
Uite asta e concluzia mea: din orice expresie, din orice cuvant esti in stare sa faci senzatie! Admir scrisul tau si cred ca pe buna dreptate e justificata constiinta valorii tale literare, de care estipatruns spui in acest poem. De ce \"Simfonia nepasarii\"? De aceea, cred, ca nu-ti pasa deja CUM curg cuvintele, esti sigur pe tine: curg bine! Emotioneaza cuvintele tale si provoaca epigonismul (cunosc mai multe simboluri si metafore patentate de tine ce migreaza pe site!)!
Apropo: e unul dintre putinele poeme cu tenta optimista, cu toate ca, si aici, e nelipsit acel umor rafinat ce-ti caracterizeaza scrisul!

O atmosfera ingenua se raspandeste din poemul tau, atmosfera plina de femininate! Imbatati de \"miresmele nostalgice\" nu vine peste voi uitarea, nu vine!!! Intr-aredevar: nu e ceva mai important decat o respiratie reciproca...de reanimare! E noapte peste lucrurile marunte! Impresionant! Placut la citire, pictural si spectaculos de o finete rara!