Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

femei și pietre

“"narcotango" (ed. Vinea, 2013) & Antologie*

1 min lectură·
Mediu
femeia dormea în piatră visa în piatră monologa se mistuia femeia
cuvintelor ei li se puteau ghici omoplații coapsele tălpile
păreau să plece
semnând
univoc
în alb
îmbrățișând pe cineva de mult prea departe iar asta numai
și numai dacă femeia nu se devora cumva pe sine însăși
întrebându-se
făcându-și loc printre coastele sale
familiar
incestuos
organic
într-un context favorabil defel întâmplător
deasupra îi ningea cu ace de brad și mirosea verde
ca și cum din clipă în clipă ar fi putut izbucni vreo primăvara
să îi surprindă nudul răsfățându-se în paturi calcaroase
și ar fi trebuit să se grăbească
să își răspundă
alături
cu poame de lumină pe buze
fiica pietrei
30.03.09
* "Clauza poeziei celei mai favorizate. Antologia poeziei maramureșene și basarabene contemporane”" (Igor Ursenco, ed. “Limes”, 2010)
095.688
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
130
Citire
1 min
Versuri
24
Actualizat

Cum sa citezi

silvia caloianu. “femei și pietre.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silvia-caloianu/poezie/1830498/femei-si-pietre

Comentarii (9)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@marina-nicolaevMNMarina Nicolaev
O metamorfoză prielnică pietrelor din inima femeii dintr-o \"erupție\" estetică a ceea ce marmura conferă acesteia, trecere organică majestuoasă a semnelor gestante din acest incest ireal desemnat astfel \"cuvintelor ei li se puteau ghici omoplații/coapsele tălpile/păreau să plece\".
Un fragment dintre cele mai originale construit într-un ritm unic marca \"Silvia Caloianu\": \"îmbrățișând pe cineva de mult prea departe iar asta numai/și numai dacă femeia nu se devora cumva pe sine însăși/întrebându-se\".
Poem antologic.
0
@liviu-nanuLNLiviu Nanu
Un poem bun. Bine că ai corectat versul 15. Ai imaginație și suflet de poetă.
0
@marius-nitovMNmarius nițov
Mă gândeam la semnificația pietrei în vechea civilizație europeană, era o nemurire încrustată în piatră, o forță vitală, în poemul tău apare o frumoasă comparație \"alături
cu poame de lumină pe buze
fiica pietrei\".
0
@marius-nitovMNmarius nițov
Mă gândeam la semnificația pietrei în vechea civilizație europeană, era o nemurire încrustată în piatră, o forță vitală, în poemul tău apare o frumoasă comparație \"alături
cu poame de lumină pe buze
fiica pietrei\".
0
@petrut-parvescuPPPetruț Pârvescu
Silvia,
te citesc cu placere. un poem bun, de constructie, runic. felicitari!

retin, in mod deosebit: alături
cu poame de lumină pe buze
fiica pietrei / n.b. un vers antologic

cu prietenie,
0
Distincție acordată
@luminita-suseLSLuminita Suse
tulburătoare această poezie intimă condiției feminine, matură expresia lirică, frumos dozat discursul, versurile sunt estetic așternute pe portativ, și nu în ultimul rând melodicitate și frustul rostirii... și iată, despre cuvinte epuizate liric precum primăvara se mai pot scrie versuri remarcabile
ca și cum din clipă în clipă ar fi putut izbucni vreo primăvara
să îi surprindă nudul răsfățându-se în paturi calcaroase

evident, ai păstrat caimacul metaforic pentru finalul poemului:
alături
cu poame de lumină pe buze
fiica pietrei
0
@silvia-caloianuSCsilvia caloianu
va multumesc va citesc si eu chiar si asa impietrita
0
@aurelia-cojocaruACAurelia Cojocaru
Poem circular.
Văzut ouroborosul.
Dar mai cu seamă fluiditatea primului vers, în cascadă, parcă.

Rețin terțetul final!

Mes amities,
0
@silvia-caloianuSCsilvia caloianu
Mai bine mai tarziu, decat niciodata :), multumesc de trecere, Aurelia. Acum... nu stiu daca imi mai vezi intrebarea: ce e \"ouroborosul\"?
0