Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

ispita

"cântec în stația zoo" (ed. vinea, 2014)

1 min lectură·
Mediu
în mine urlă toți lupii cu toată jungla când nu ești pe aproape
după care vin armoniile
cu ceasul tău pe noptieră cu pielea ta mirosind a tămâie
și scorțișoară
sunt clipe în care eu tac de parcă ți-aș spune în mine lumile
urcă în munți să moară
ca niște păpădii
în părul meu de mii de ani apune soarele și e plin
de căluți de mare
cum poți săruta pe cineva la o distanță ca asta
alteori tăcerea nu e chiar o tăcere îmi vii sub chip de arheolog
săpăm glumim
săpăm când el când eu
nisip
nisip
îl rog în gând nu trișa nu minți
toate vocile mele deștepte îmi zic să plec
să plec primă
pentru că eu nu sunt cineva de la care să plece un bărbat
cred că orice femeie lucidă ar face asta
în vamă ar avea părul strâns și doar numele său în pașaport
toate ploile pleacă
tu de ce nu pleci
eu de ce nu pot
003967
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
164
Citire
1 min
Versuri
24
Actualizat

Cum sa citezi

silvia caloianu. “ispita.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silvia-caloianu/poezie/13989217/ispita

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.