poezie neterminată

Poezia mi se pare reusita, desi, spre sfarsit, isi pierde din coerenta, mai ales atunci cand intra \"spiritul\" in joc; caci mie, personal, nu mi se pare ca spiritul - ba dimpotriva, trupul, asa cum frumoasa ta metafora \"clipa cu trup\" o sugereaza - ar putea crea apropierea, si in niciun caz o apropiere erotica. Sufletul da, poate. Deci finalul sufera de o desincronizare. In rest, jocul de-a Pigmalionul e foarte reusit, iar pisicile din ferestre sint un bun pretext pentru mangaieri si alinturi.

Pisicile astea... bine că nu-s tigri!
La mulți ani, Silvia!

Aveti dreptate, Paul si Liviu: am cam sifonat finalul. Am publicat si am iesit din casa, val-vartej :), dupa cateva tentative de a sterge, in general, textul. (M-am linistit, un pic, dupa ce i-am zis in titlu \"poezie neterminata\".) Vad insa ca... are noroc sa mai ramana :) Poate ca las doar primele doua strofe.
Deocamdata, va multumesc, tuturor, de vizita si cuvinte placute.

P.S. Ioane, faci politica in subsolul textului meu? :)

ultimele 2 versuri, silvia, daca tot e o poezie neterminata, si as gata poezie dupa diamantul ala roz de multpreamulte carate :D si \'si\'.
foarte fain text, cu pisicile alea multe si mai multe ferestre si mai multe pisici...
tre\' sa vizitez si eu orasul ala... :)

ei... cred ca las dupa culise ce urmeaza dupa strofa a doua. ca sa dorm linistita. cat de cat :)

nu ar fi fost primul meu text salvat, cumva, de o prepozitie, de o conjunctie... nici nu stiu daca mai e ceva de salvat, ceva de... \"terminat\" :) multumesc de parere, oricum, Anca.

e buna - e munca domnule sa le tot termini pe toate
si filigran

un poem viu si poate ii mai scrii un ps - cu \"terminato\" sau terminatul