Poezie
el se credea bărbat
"narcotango" (ed. Vinea, 2013)
1 min lectură·
Mediu
el se credea bărbat voia să își demonstreze se raporta
ședeam pe un arbore proaspăt răpus de furtună în centrul orașului
vin pompierii zicea e pentru că tu provoci incendii
voi semna în protocol
toate femeile sunt niște gâsculițe tu ești o tragedie a creierului meu
a jurnalului acestuia portabil
se aprindea era clar și eu râdeam cu toate ferestele parlamentului
de vizavi
în piața marii adunări naționale nu mai erau și alte evenimente
eram implicați în aceeași calamitate nesupușii conjuncturii
deraiau între noi supoziții hotarul din sârmă ghimpată anotimpurile
eu aveam pasiuni indefinibile și el vârsta lui hristos
făcea referințe
fabula
mă chema într-o suferință pentru toate femeile orașului scria
cu pene de gâsculițe mă blestema să îmbătrânești aici așteptându-mă
doar pe mine
dacă nu vrei să mergi
eu nu voiam să îmbătrânesc dar eu știam că tu
da
tu
știam că trebuie să existi neapărat pe undeva
12.05.05
013.442
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- silvia caloianu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 150
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
silvia caloianu. “el se credea bărbat.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silvia-caloianu/poezie/121140/el-se-credea-barbatComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
imi place in mod deosebit imaginea in care tu stai pe un copac rapus, la taclale, ca si cand ai fi fost in mijlocul padurii.
foarte adanci versurile cu penele de gasculite... mi-au placut deasemenea in mod deosebit...
citim constant
Costin