printre copacii de granit
preoții umblă cete-cete
ridică ochii către soare
dar axis mundi e ciuntit
și am crezut că sfântă-i slova
că raza soarelui-i zâmbind
printre copacii de
Þi-ai asortat ciorapii cu bluza.
Þi-ai asortat ochii cu cerul.
De unde ai știut că azi
o să fie albastru?
Mi-am asortat inima
cu zâmbetul tău,
fără să știu dacă
îți vei asorta
dogul german cu 3 picioare
sta tolănit
neclintit și demn
ca o madonă, ca un sfinx
zi de zi
spre servici îl priveam
mă miram
cum sta neclintit și demn ca o madonă
ca un sfinx
însă-ntr-o
tu
ai învățat soarele
să zâmbească?
măruntă floare de primăvară
oare doar tu știi să speli
alb ghiocel
negrul pământului?
indecis
papilele inimii
între dulce și amar te degustă
zi
am văzut! am văzut! am văzut!
ziua
de după ultimul asfințit
am râs! am râs! am râs!
râsul
de după ultima lacrimă
când am văzut îngerii
acum au pus jos secerile
au pus jos snopii
am uitat cifrul cerului
aud ploaia cum plânge afară
unde e cheia surâsului?
ploaia, da, ploaia plânge afară
am uitat glasul lacrimilor -
doar ploaia mai știe să plângă
afară
care-ți este taina, cerule?
nu știu, caută!
se ridicau ochii gângurind către stele
care-ți este taina, pământule?
nu știu, întreabă!
se împiedicau ochii de firele de iarbă și gâzele de pe
