Poezie
Taina
1 min lectură·
Mediu
care-ți este taina, cerule?
nu știu, caută!
se ridicau ochii gângurind către stele
care-ți este taina, pământule?
nu știu, întreabă!
se împiedicau ochii de firele de iarbă și gâzele de pe ele.
care vă este taina, stelelor?
nu știm, caută!
lunetele buchiseau nevolnic abecedarul zărilor
care vă este taina, celulelor?
nu știm, întreabă!
microscoapele cântăreau stângaci rezoluția creaturilor
și-ascundeau în roiuri stufoase nuditatea
galaxiile siderate
în fața impudicității spectrometrelor
tăceau trupurile sfârtecate de quarci și gluoni
în fața interogatoriului orb
din acceleratoarele de particule
care este taina universului?
crede! spera neauzită dintre doi atomi
o aurie amprentă de înger
002541
0