Poezii

printre copacii de granit preoții umblă cete-cete ridică ochii către soare dar axis mundi e ciuntit și am crezut că sfântă-i slova că raza soarelui-i zâmbind printre copacii de

Þi-ai asortat ciorapii cu bluza. Þi-ai asortat ochii cu cerul. De unde ai știut că azi o să fie albastru? Mi-am asortat inima cu zâmbetul tău, fără să știu dacă îți vei asorta

dogul german cu 3 picioare sta tolănit neclintit și demn ca o madonă, ca un sfinx zi de zi spre servici îl priveam mă miram cum sta neclintit și demn ca o madonă ca un sfinx însă-ntr-o

spunea vorba cea bătrână că suntem făcuți din țărână se pare totuși că suntem făcuți din ape căci multe oceane ne trec în viață printre pleoape...

tu ai învățat soarele să zâmbească? măruntă floare de primăvară oare doar tu știi să speli alb ghiocel negrul pământului? indecis papilele inimii între dulce și amar te degustă zi

am văzut! am văzut! am văzut! ziua de după ultimul asfințit am râs! am râs! am râs! râsul de după ultima lacrimă când am văzut îngerii acum au pus jos secerile au pus jos snopii

am uitat cifrul cerului aud ploaia cum plânge afară unde e cheia surâsului? ploaia, da, ploaia plânge afară am uitat glasul lacrimilor - doar ploaia mai știe să plângă afară

care-ți este taina, cerule? nu știu, caută! se ridicau ochii gângurind către stele care-ți este taina, pământule? nu știu, întreabă! se împiedicau ochii de firele de iarbă și gâzele de pe

Privind spre Lumină Mă-mpiedic mereu - Am sânge de înger Și pași de ateu.