Poezie
Evadarea din iad
1 min lectură·
Mediu
O mână galbenă se agață
De zidurile mele de sticlă albastră
Pe terasă o femeie discută la telefon
Se plânge de șeful ei
Într-o mașină gri
Motorul urlă pentru că m-am așezat în fața lui
Tricoul portocaliu de pe mine
Mă tot întreabă cine sunt
Unul câte unul
Roșu negru maro verde albastru
Animalele astea mârâie ceva pe limba lor
Unele se așează
Altele trec pe lângă mine
Băiatul în cămașă a virat stânga
Și a plecat
E din nou liniște
Frunzele mișcă vântul care bate spre mine
Copacul însă rămâne pe loc
Iar în mintea mea zidurile devin porți
001.369
0