Nu mă mai joc de-a dumnezeu

E egoist să crezi că-i poți ajuta pe toți ca un doctor universal

care nu are cum să dea greș dacă nu opereaza pe bune, ci doar la nivel spiritual.

Te simți foarte bine și mândru când auzi "ce m-aș face eu fără tine?", de parcă

ți-ar fi mărturisit iubire eternă vampirul care conduce limuzina de 10 „mlrd”.

Cam ca dumnezeu împărțind din micul tău rai zâmbete și fericire cu milă

față de cei care nu au privilegiul să le găsească singuri. Empaticule, tu, care împarți

fericire tuturor pentru că a ta nu se termină niciodată, așează-te la marginea gândurilor tale milostive

și dă-ți seama că după ce vei împărți tuturor câte o bucățică,

o să rămâi gol încercând să alimentezi rezervoare pline dar nesimțite cărora le e mai ușor să facă pe bureții sociali.

Le oferi călătorii gratuite cu liftul către paradis, iar ei te lasă pe tine să urci pe scări.

Nu mai am nimic de împărțit, dacă vreți sentimente căutați-le singuri, iar dacă ați rămas fără combustibil târâți-vă prin viață.

Și când obosiți spuneți-vă că-i voia lui Dumnezeu, mântuiți-vă prin suferință și sunați-mă când se va mai trezi un prost

să se joace de-a dumnezeu doar pentru că Dumnezeu i-a dat lui mai multă minte.