Poezie
Adevăruri
1 min lectură·
Mediu
Nu-mi lipsește nimic altceva.
Aș putea scrie o carte despre câte am,
despre ce nu-mi trebuie,
despre tot ce nu mi-a lipsit vreodată,
dacă aș ști că e adevărat și că
ce gândesc acum se justfică.
Altfel... aștept să se întâmple
adevărul ăsta străin și rece
așa cum mi-l închipui eu,
ca apoi să pot să plâng în liniște
cu satisfacția că măcar aveam dreptate.
Mi-e așa de frică de realitate,
încât, de buna voie și nesilită de nimeni,
o accept. Pentru că n-am putere să o schimb.
Si dacă aș avea? Dacă ne-am închipui
înconjurați de adevăruri?
Să fim cinstiți măcar acum.
Tu chiar ai vrea să afli
de ce nu te-a privit în ochi
când a trecut pe lângă tine?
Iar tu, da, tu, chiar vrei să afli
de ce s-a așezat lângă ea și nu lângă tine?
Iar eu, eu chiar aș vrea să știu
pur și simplu de ce...
023.494
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Șerbănescu Ana
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 153
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Șerbănescu Ana. “Adevăruri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/serbanescu-ana/poezie/13993750/adevaruriComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ȘAMulțumesc pentru semn și interpretare, domnule Popovici. Nu m-am mai gândit până acum să unesc idei din poezii diferite... ar fi ceva!
0
dar nu luate de-a valma
și nici lăsate de capul lor
să fie cum zici tu
"Diferența reală dintre noi doi este totuși
imaginară și probabil că într-un alt context
ca un cuvânt cu mai multe sensuri
suntem una și aceeași persoană.
Numele nostru doar se scrie diferit,
dar se aude la fel. "
da
am luat finalul definiției
din cinci mantise
între logaritmul dimineții
și unitatea imaginară
în prag s-a oprit adevăul acesta
"aștept să se întâmple
adevărul ăsta străin și rece
așa cum mi-l închipui eu,
ca apoi să pot să plâng în liniște"