netrecere

nu am să te cunosc decât după cină

și după orbecăiala felină

de timpuriu

scriindu-ți boemul acesta împielițat

în cuvinte de rouă

pe rănile tale

și în singurătatea sărutului

care închide seara

în grădini de păcate

la scala

la care te încuprind

cortine ce cad de umbre

și apoi are să-mi fie teama înger

străjerul inimii grele

când te voi scruta

din tălpi până în tălpile mele

mergând peste ape

urcând înspre tine

nu am să mă recunosc decât după cina

orbirii line

un felinar de cuvinte

înspre inimă

Comentarii (1)