serban georgescu

Ma bucur si eu pentru Djamal

dar ma intristez pentru critic

propun un moment de reculegere pentru acest izbuc al gandirii criticului aci de fatza:

\"...Poemele curg irepresibile, țâșnesc ca niște
izbucuri, iar interspațiile au o sete a pietrelor ce a fost
îndelung scufundată în memoria freatică...\"

si sa adaug si eu un modest \"Doamne, mare ti-e gradina!\"

(si probabil multi zilierii Tai)

deci, intrebare intrebatoare:

Cum (si la urma urmei de ce) Setea pietrelor (care Sete este a interspatiilor daca observam cu atentie) poate fi scufundata (si nu oricum, ci indelung...) in memoria - si anume freatica?

adica, trebuie sa ne imaginam aici un copil care arunca cu pietricele in panza freatica?

sau cum?

si

daca poemele sunt un fel de izbucuri, atunci interspatiile (care aici trebuie privite ca pietricele?) - ce sunt ele? spatiile albe dintre randuri?

multzumesc frumos celui care mi-o raspunde

Functionala?

FUNCTIONALA????

Doamne, Functionala!

adica functioneaza

adica ar putea functiona?

ok

dar cum?

vad un superb sofer de zahar ars pus la volanul unui Ferrari dezlantuit

la cea mai mica intentie de schimbare a directiei, de miscare a volanului deci,

de ghidare a bolidului deci

de evitare a prapastiei deci

bratul se rupe in cioburi

bratele se rup in cioburi

si cad pe podea

nicu ma auzi?

functioneaza, da, poate ca functioneaza

dar eu nu mai functionez

aude cineva?

eu, eu cum sa fac ca sa functionez?

cine imi poate interzice luxul de a gusta zborul la volanul unui Ferrari in picaj

in prrrapastie?

hm?

in paragraful 2

randul 1

\"descreierii\"

nu este cumva

\"descreierării\"?

ori poate chiar

\"descrierii\"...?

... De multe ori auzeam noaptea cum se iau urșii la bătaie. Începeau să urle de vâjâia pădurea ...

\"... S-a întâmplat atunci că veneau niște șerpi noaptea la oi pe când dormeau și le sugeau de țâță, iar dimineața găseam oile cu ugerul împietrit, otrăvit ...\"

pai tocmai ca nu e de profesie, tocmai de-aia

tocmai de-aia e deasupra ...




e o scriere sanatoasa

ca o gura de aer



ca si cum ai intinde untura pe paine

ca si cum ai amesteca in mamaliga

ca si cum ai mulge o oaie




„Să mori tu, Ciule, că maia nu moare!”


Pai si-ar musca mainile de ciuda si Marin Preda ca n-a fost in stare sa scrie asa ceva!

acest bunic...

400 de grame...

omenie...

idee...










„Să mori tu, Ciule, că maia nu moare!”

\"între sînii vieții ruginea un penis care știa să scrie\".
:
da!

\"Nu m-aș mai despărți de aceste cuvinte
pe care mi le trimite cel ce voi fi după viață,
ca să ne putem recunoaște
acolo\".
:
da!

si da, nu emani (emanezi, emanezezi, emanezesti)

fortza, ai intuit foarte bine

cam atat

e mult

O zice in doua locuri

o data:

\"Nu te socoti singur înțelept; (...)
Aceasta va aduce sănătate trupului tău, și răcorire oaselor tale.\"

a doua oara:

\"Daca vezi un om care se crede intelept, poti sa ai mai multa nadejde pentru un nebun decat pentru el.\"


cam asta



(si totusi, regina din Sheeba l-a fermecat. Incredibil, nu?)

\"quand on n\'est pas le plus fort il faut être le plus fin\"

de la dvs stiu

sper sa fi retinut corect

adica incerc sa invat, ca fin nu prea chiar oi fi eu

si nici nash :)




nici nu stiti ce bucurie imi faceti

eram sigur ca v-am ofensat

revin cu citatul din Solomon

nu il gasesc acum

omagii

Touche\'!

M-apuc imediat sa scriu si eu un Omagiu Barbatului.

Vreau sa zic... Hohoitului Masculin....



Doamne, ce-o sa iasa!







(din titlul acestui comentariu reiese ca litera m poate servi pentru desenarea unui garduletz, de exemplu)

mmmmmmmmmmmmmmm

putem sa-i punem si o portitza

mmmmmmmMmmmmmmm

si chiar o portitza dubla, ca in barurile cu cowboy

mmmmmmmMMmmmmmm

problema e:

in ce parte se deschide portitza?

he?





abia ma abtzin sa nu va pun o intrebare serioasa...

si, la urma urmei, de ce nu?


Doamna, cand vi se intampla sa dobanditzi (chiar si din mers, cum spuneti) ceea ce numiti înțelepciune (am preluat cuvantul cu copy-paste din textul dvs, nu indraznesc sa-l scriu)

- ma mai urmariti sper -

ei bine, va intreb, cum aveti certitudinea ca acel ceva este chiar dansa, înțelepciune-a, adica?

dupa ce o recunoasteti?

cum stiti ca e ea?


(daca nu ne lamurim am putea sa mergem poate, mai tarziu, la Solomon, cine stie? e mai aproape, mai la indemana decat am fi tentati sa credem)

înțelepciune
înțelepciune
înțelepciune
....
înțelepciune

Este aici un mod elegantissim de exprimare a unei Nevroze cronice

evolutiva chiar...

elegantissim zic


pai cand reusesti sa transmiti unui cititor anti-alcoolic (imi imaginez) senzatiile pe care ti le da un pahar bun de vodca dat peste cap, te poti numi Scriitor, mai tata!

n-ai nevoie de nici o Instanta



Uassalam!

momentul din fatza semaforului - absolut memorabil - aproape stroboscopic

la fel combinatia de sentimente asezonate cu flegme si gramajoare de gunoi, precum si cu bocanci (numite aici botine doar din motive de rima si ritm, dupa cum banuim)

dlui Rechesan Gheorghe nu ne ramane decat sa-i reamintim versurile clasice \"La Pasa vine un arab f...t in c.. si ras in cap\", in care arabul, bineinteles, nu intelege limba...

in acest caz limbajul

pesemne

intrebare ajutatoare:

Ce inseamna \"fofilac\"?

intamplator si eu am primit aseara o scrisoare, din America de Sud (nu din Paraguay) din care citez cu grija


\"Je suis sale
(...)
Sur ma nuque, comme sur un fumier, pousse un énorme champignon, aux pédoncules ombellifères.
(...)
Sous mon aisselle gauche, une famille de crapauds a pris résidence, et, quand l’un d’eux remue, il me fait des chatouilles.
(...)
Sous mon aisselle droite, il y a un caméléon qui leur fait une chasse perpétuelle, afin de ne pas mourir de faim : il faut que chacun vive.
(...)
Une vipère méchante a dévoré ma verge et a pris sa place : elle m’a rendu eunuque, cette infâme.
(...)
Deux petits hérissons, qui ne croissent plus, ont jeté à un chien, qui n’a pas refusé, l’intérieur de mes testicules : l’épiderme, soigneusement lavé, ils ont logé dedans.
(...)
Voyageur, quand tu passeras près de moi, ne m’adresse pas, je t’en supplie, le moindre mot de consolation : tu affaiblirais mon courage. Laisse-moi réchauffer ma ténacité à la flamme du martyre volontaire. Va-t’en... que je ne t’inspire aucune piété. La haine est plus bizarre que tu ne le penses ; sa conduite est inexplicable, comme l’apparence brisée d’un bâton enfoncé dans l’eau. Tel que tu me vois, je puis encore faire des excursions jusqu’aux murailles du ciel, à la tête d’une légion d’assassins, et revenir prendre cette posture, pour méditer, de nouveau, sur les nobles projets de la vengeance. Adieu, je ne te retarderai pas davantage ; et, pour t’instruire et te préserver, réfléchis au sort fatal qui m’a conduit à la révolte, quand peut-être j’étais né bon ! Tu raconteras à ton fils ce que tu as vu ; et, le prenant par la main, fais-lui admirer la beauté des étoiles et les merveilles de l’univers, le nid du rouge-gorge et les temples du Seigneur. Tu seras étonné de le voir si docile aux conseils de la paternité, et tu le récompenseras par un sourire. (...)\"

fiindca, la urma urmei, daca stam bine sa ne gandim (ceea ce, nu fara o anume doza de truda, am si facut intre timp)

ceea ce tu, intr-un mod foarte inspirat numesti

\"Istoria Universala a Escamotarii\"

nu este si nu poate fi altceva decat o minunata

\"Istorie Universala a Gandirii\"

nu crezi ca ar fi nevoie de asa ceva, de o Istorie a Gandirii (a Non-Actiunii), si nu doar de o Istorie a matelor spintecate si a valurilor de sange (adica a Actiunii si \"Implicarii\")?

hm?

ori, bien entendu, cine vrea cu adevarat sa gandeasca - (sunt stingherit chiar in aceasta clipa ca trebuie sa aranjez nu numai ideile, dar si literele in ordine - ORDINE!!!!! -, ceea ce, intr-un fel contrazice tot ceea ce vreau sa spun, asa ca, pentru diversitate voi da primul citat care imi vine in minte de exemplu: \"Pe cararea plina de frunze din padure, sub bataia lunii, fratele lipitorii se plimba ganditor cu mainile la spate\")- nu poate duce la indeplinire ceea ce si-a propus (adica sa gandeasca) decat escamotat

ce sunt la urma urmei Lao Tse, sau Ieremia, sau Batranul vanzator de Ceai, sau Pascal sau Chateaubriand, sau Cioran (imberbul - nu-mi vine sa cred ca ti-a trecut prin minte o asemenea asociere, oare te consideri mai matur decat el???) - sau tu, sau eu, sau oricine vrea cu adevarat sa gandeasca decat trenuri de aterisaj escamotate, bine ascunse in pantecul (care, in treacat fie spus duhneste ca o latrina) ale acestui avion-omenire care in zborul ei cretinoid si extrem de bine ordonat nici prin vis nu-i trece ca la aterizare va avea nevoie de noi

modest, nu?

caci speram ca va fi vorba despre o aterizare, nu?

caci speram ca va fi vorba despre o prabusire, nu? nu? nu?



si nu

interesanta provocarea din paragraful al doilea

nu stiu cum, insa, ai reusit sa-i insufli un aer comunitaro-patriotard care ma respinge

adica ce-mi ceri matale? sa ma \"implic\"? sa-mi spun parerea? sa negociem? sa tragem concluzii? sa votam, eventual?!

si toate astea referitor la Memorie, Ordine, Timp, Entitati?

dumneata nu vrei sa admiti ca cei care se gandesc la ce te gandesti dumneata - nu se vor \"implica\" niciodata in Nimic, si ca acestia, deci si dumneata, sunteti in afara \"Ordinii\" (care evident nu este decat o idee sclerotica) si ca ei sunt cei care scriu si scrieti o superba Istorie universala a escamotarii

singura care conteaza

bineinteles ca nu exista \"Ordine\", decat la fiintele sarite de pe fix

altceva ce vrei?

si eu detest calatoriile

dar numai, vezi bine, numai si numai atunci cand \"realizez\" ca ma aflu intr-o calatorie, intr-o anume calatorie, cand stiu ca trebuie sa respect un program, cand stiu ca am anumiti insotitori cu care trebuie sa ma comport intr-un anumit fel, cand stiu si-mi aduc aminte culoarea tuturor perechilor de sosete pe care le port in portbagaj

cand gandesc la notiunea \"calatorie\", - asadar cand in mintea mea este o anume \"ordine\"

dar daca refuz aceasta \"ordine\", cine ma impiedica?

daca eu incalec dimineata pe bicicleta si ma trezesc mai pe seara la 50 de km de mare, ce ai tu cu mine?



TU, sa detesti calatoriile?!! Nicidecum - tu detesti detaliile, nu Calatoria!


...
(la fel de recunoscator pentru prelegerea din final. Exista ceva similar la Cioran - pe care, ingratule!, l-ai numit recent \"imberb\", nu te iert - , poate chiar mai percutant formulat

- spunea el despre Borges ca \"ar fi meritat sa fi ramas la fel de impopular ca si Nuanta\"

- in fond ce ne impiedica? ce mama dracului ne impiedica?)





poc!

\"... - Drogul e periculos, dar conferă într-adevăr putere. Sub efectul Drogului, Dreptvorbitoarea poate să viziteze multe locuri din memoria ei - din memoria trupului ei. Noi, Dreptvorbitoarele, cunoaștem multe din căile trecutului... dar numai căi feminine. (În glasul bătrânei se strecură o undă de mâhnire). Există însă un loc în care nici o Dreptvorbitoare nu poate să ajungă. Locul acela ne respinge, ne îngrozește. Dar se spune că va veni ziua în care un bărbat își va descoperi, în binecuvântarea Drogului... ochiul interior. El va vedea ceea ce n-a văzut încă nici una dintre noi: ambele trecuturi - cel masculin și cel feminin.

- Pe bărbatul acesta îl numiți Kwisatz Haderach (Calea cea Scurtă)?

- Da. Kwisatz Haderach: cel care poate fi în mai multe locuri deodată. Mulți bărbați au încercat Drogul... foarte mulți. Dar nici unul nu a reușit.

- Au încercat și au dat greș? Cu toții?

- O, nu, murmură bătrâna, clătinând din cap. Au încercat și au murit...\"

un exercițiu de igienă mentală

de admirat

Ci iată, pentru că s-a lăsat tăcere iară ochiul meu Somnul nu l-a închis peste această noapte, am a-ți trimite și matale cuvântul care l-am visat cu vise:


Iară tu, frate Abel, să nu ai a-ți pierdere nădejdea

Căci Adevărul străbate vremile cum sulița voinicului zburare prin ceriuri spre a se-nfige țintuind inima Nelegiuirii

Iară de noi nu o putem încă vedea, îi putem totuși prindere cu urechea ciulită zbârnâitul ușor

căci prea de tot Sus zboară dânsa pe deasupra capetelor noastre

căci a fost aruncată cu putere

Și mai știm noi încă recunoaște Strigătul din pământ al Sângelui Nevinovat, al cărui nume îl porți, poate fără să știi, și cu nevinovăție, dumneata, frate Floriane

Iară oricâte mii de mii pulpane înnegrite s-ar înfoia spre a-i umbri strălucirea și oricâte mâini înmănușate și inelate s-ar grăbi a-L șterge din cărțile sfinte

El va izbândi prin Sine Însuși și fără de ajutorul nimănuia

Căci viu este Domnul

Iară cât despre Cain să nu crezi dumneata că prea liniștită este inima lui

căci el știe ce a făcut și se teme a tremurare

și tocmai pentru că se teme face el ce face chiar și acuma, în vremile de acum

Căci să nu crezi dumneatale că urecehea lui este surdă și că inima lui nu așteaptă înțepătura

Și să fii dumneata sănătos

\"Când au vrut amândoi să aducă jertfă lui Dumnezeu, Cain i-a dăruit din roadele pământului și ale pomilor pe care îi sădise, iar Abel lapte și întâii născuți miei ai turmei sale.

Mai încântat de această din urmă jertfă s-a arătat Dumnezeu, întrucât El era cinstit prin lucruri produse de la sine și potrivit Naturii, nu prin cele provenite din scorneala omului hapsân și cu de-a sila....

... Cain a pervertit traiul simplu dus de oameni până atunci, prin născocirea măsurii și a greutăților, preschimbând nevinovăția vieții, străină de asemenea lucruri, și măreția sufletului, în perfidie și josnicie.

El a fost primul care a trasat hotarele ogoarelor, a înălțat un oraș și l-a întărit cu ziduri, slujitorii săi fiind nevoiți să locuiască împreună cu dânsul...\"

(Josephus, Antichități Iudaice, Cartea I, capitolul 2)



si sa nu crezi tu, dumneavoastra Floriane ca el, Cain adica, nu se teme!