Jurnal
Pagină din jurnalul impostorului
2 min lectură·
Mediu
*
Călătoria nu-i o pierdere de timp, ci este ceva cu mult mai grav: este un atac premeditat la adresa memoriei, în măsura în care timpul nu-i decât o simplă invenție – mai mult sau mai puțin catastrofală – în ordinea închipuită de fiecare dintre noi în parte.
Timpul este legat de entități, memoria este, însă, un privilegiu care scoate entitatea înafara ordinii și, dacă-i vorba de oameni, înafara prejudecăților – pe bună dreptate am să spun că ordinea e miorlăiala oricărei sinecuri mentale; spun asta, de dragul de a vedea dacă are cineva o idee mai bună, ori măcar una în fază incipientă – altfel nu facem altceva decât să alăturăm “Istoriei universale a infamiei” o “Istorie universală a escamotării”.
Nu! bătrâne Borges, nu: “Russell n-are dreptate când susține – în The Anatysis of Mind – 1921, p. 159 – că planeta a fost creată acum cîteva minute, și că ar fi prevăzută cu o umanitate care “amintește” un trecut iluzoriu.”, ci memoria ne joacă feste, alimentându-ne cu amintiri fracturate. Știi mai bine decât mine ce sens aveau semnele de pe o bucățică de mătase chinezească, ori câteva boabe de cacao și o cârpă de bumbac în Yucatán; erau semințele eficienței existențiale, nu?
Pentru mine, valoric, însemnările voastre sunt identice: după ce se desprinde de pământ orice avion care vrea să zboare liniștit își bagă-n burtă trenul de aterizare, la fel ca păsările picioarele... după același ritual sinucigaș.
**
Am călătorit – nici mult, nici puțin – mai curând forțat de-mprejurări.
Târziu, am învățat să folosesc expresia: detest!; ei bine, detest călătoriile.
***
Îți sunt recunoscător pentru prelegerea asta: “Alcătuirea de cărți vaste este o nesăbuință obositoare și aducătoare de sărăcie; să întinzi pe cinci sute de pagini o idee a cărei perfectă expunere orală încape în câteva cuvinte. Cea mai bună metodă este să simulezi că aceste cărți există deja și să faci un rezumat sau un comentariu. Astfel a procedat Carlyle în Doctor Resaitus; tot astfel Butler în The Fair Haven; opere care au imperfecțiunea de a fi de asemenea cărți, nu mai puțin tautologice decât celelalte. Mai rațional, mai neputincios, mai leneș, am preferat scrierea de însemnări pe cărți imaginare. Acestea sunt Tlon, Uqbar, Orbis Tertius și Cercetarea operei lui Herbert Quain.” (citat din J.L. Borges – de parcă mai era nevoie să o spun!).
053.030
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Firica
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 389
- Citire
- 2 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Firica. “Pagină din jurnalul impostorului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-firica/jurnal/13928525/pagina-din-jurnalul-impostoruluiComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SGfiindca, la urma urmei, daca stam bine sa ne gandim (ceea ce, nu fara o anume doza de truda, am si facut intre timp)
ceea ce tu, intr-un mod foarte inspirat numesti
\"Istoria Universala a Escamotarii\"
nu este si nu poate fi altceva decat o minunata
\"Istorie Universala a Gandirii\"
nu crezi ca ar fi nevoie de asa ceva, de o Istorie a Gandirii (a Non-Actiunii), si nu doar de o Istorie a matelor spintecate si a valurilor de sange (adica a Actiunii si \"Implicarii\")?
hm?
ori, bien entendu, cine vrea cu adevarat sa gandeasca - (sunt stingherit chiar in aceasta clipa ca trebuie sa aranjez nu numai ideile, dar si literele in ordine - ORDINE!!!!! -, ceea ce, intr-un fel contrazice tot ceea ce vreau sa spun, asa ca, pentru diversitate voi da primul citat care imi vine in minte de exemplu: \"Pe cararea plina de frunze din padure, sub bataia lunii, fratele lipitorii se plimba ganditor cu mainile la spate\")- nu poate duce la indeplinire ceea ce si-a propus (adica sa gandeasca) decat escamotat
ce sunt la urma urmei Lao Tse, sau Ieremia, sau Batranul vanzator de Ceai, sau Pascal sau Chateaubriand, sau Cioran (imberbul - nu-mi vine sa cred ca ti-a trecut prin minte o asemenea asociere, oare te consideri mai matur decat el???) - sau tu, sau eu, sau oricine vrea cu adevarat sa gandeasca decat trenuri de aterisaj escamotate, bine ascunse in pantecul (care, in treacat fie spus duhneste ca o latrina) ale acestui avion-omenire care in zborul ei cretinoid si extrem de bine ordonat nici prin vis nu-i trece ca la aterizare va avea nevoie de noi
modest, nu?
caci speram ca va fi vorba despre o aterizare, nu?
caci speram ca va fi vorba despre o prabusire, nu? nu? nu?
si nu
ceea ce tu, intr-un mod foarte inspirat numesti
\"Istoria Universala a Escamotarii\"
nu este si nu poate fi altceva decat o minunata
\"Istorie Universala a Gandirii\"
nu crezi ca ar fi nevoie de asa ceva, de o Istorie a Gandirii (a Non-Actiunii), si nu doar de o Istorie a matelor spintecate si a valurilor de sange (adica a Actiunii si \"Implicarii\")?
hm?
ori, bien entendu, cine vrea cu adevarat sa gandeasca - (sunt stingherit chiar in aceasta clipa ca trebuie sa aranjez nu numai ideile, dar si literele in ordine - ORDINE!!!!! -, ceea ce, intr-un fel contrazice tot ceea ce vreau sa spun, asa ca, pentru diversitate voi da primul citat care imi vine in minte de exemplu: \"Pe cararea plina de frunze din padure, sub bataia lunii, fratele lipitorii se plimba ganditor cu mainile la spate\")- nu poate duce la indeplinire ceea ce si-a propus (adica sa gandeasca) decat escamotat
ce sunt la urma urmei Lao Tse, sau Ieremia, sau Batranul vanzator de Ceai, sau Pascal sau Chateaubriand, sau Cioran (imberbul - nu-mi vine sa cred ca ti-a trecut prin minte o asemenea asociere, oare te consideri mai matur decat el???) - sau tu, sau eu, sau oricine vrea cu adevarat sa gandeasca decat trenuri de aterisaj escamotate, bine ascunse in pantecul (care, in treacat fie spus duhneste ca o latrina) ale acestui avion-omenire care in zborul ei cretinoid si extrem de bine ordonat nici prin vis nu-i trece ca la aterizare va avea nevoie de noi
modest, nu?
caci speram ca va fi vorba despre o aterizare, nu?
caci speram ca va fi vorba despre o prabusire, nu? nu? nu?
si nu
0
AF*
… cu Dr. Germán Adolfo De la Reza Guardi nu mă mai văzusem din vara lui \'84; se făcuse \'90-vara și tot pe lângă librăria Eminescu am dat unul de altul: “ha! si-am spus ca numai voi suntiesi in stare sa fasiesi bancuri si caricaturi si revolusion cum trebuie si mai bine decat alsii din toata lumea” – Germán* devenise “Dr.” fără să mai treacă prin Paraguay (țara lui de origine) însă nu rămăsese colț al lumii prin care să nu fi trecut...
[Avionul nu-i decât o cușcă în care te bagi de bună-voie: mănânci, bei, citești, schimbi o vorbă-două; un fel de arest iresponsabil asumat. Lucrurile sunt asemănătoare când vine vorba de un tren, un vapor, un autobuz, taxiul sau propriul automobil. Ajuns undeva te bagi într-un hotel (altă carceră!) și cobori în sală ca să joci pocker; urmează-ntoarcerea... la origini. Nu-ți trebuie multă imaginație ca să faci un astfel de exercițiu.]
**
liberté égalité fraternité REPUBLIQUE FRANÇAISE LA POSTE 3.80 pe fond albastru și un căpșor feminin cu celebra căciuliță care-i ține părul (ca să nu-i zboare!) alcătuiesc “marca” înlesnitoare care a permis călătoria MESAJULUI pe care l-am primit... în tot sufletul MEU
planurile feței utile ale cărții poștale sunt separate de celebrul Tour Eiffel: care-n vârf are o șatampilă (PARIS CAPUCINES R. CAPUCINES 1er 19 h 5 – 8 1999); iar jos alta (*DPI BUCUREȘTI * BIROU SCHIMB * 2 10 AUG 1999 9 – PM)
în josul mijlocului e o semnătură “Yvon” sub care scrie Paris – France – Imprimé en CEE; iar în stânga jos sunt niște cifre și niște bare de cod
sus (în stânga!) scrie clar:
Couleurs et Lumière de France
75 – PARIS
L\' Horologe du Musée d\' Orsay
(Photo Serge Le Manour)
“Dragă Adrian,
aici este splendid, dar
Matei** suferă că nu se poate
da în leagăne (sunt legate
cu lacăt. Funcționează cu program și contra cost). Ne
întoarcem pe 15 și am vrea să locuiesc civilizat, numai
eu și copilul. Te rog să gă-
sești o soluție.
Pe curând,
I...a”
toate cărțile poștale au câte o față nevăzută!
[Tată, numai în vise îți găsești câinele, îmi spune Matei*** – ieri “am stat” pe mess cu el toată ziua și-am descusut împreună Stalker, Solaris și Oglinda și ce ne-a mai căzut sub mână: Cernobâl, aiureala tungusă și Ostrov (care nu i-a spus mare lucru).
Tată, mi-a zis el iar, să știi că-i preferabil să ceri cuiva cu nesimțire un lucru (o sumă mare de bani, să zicem, așa cum am să-ți cer eu ție acum!) decât să-i faci o măgărie după care să-ți ceri mii de scuze; iar ăsta-i numai începutul, iar dacă iese rău, înseamnă că încă n-am terminat ce voiam să-ți spun... după cum mă știi tot cu picioarele pe birou stau cât pot de mult, orice altceva fiind, după mine, un semn al debusolării.]
***
pedalatul e exercițiul necesar pentru inhalarea aburilor de lene
pedalatul numai aparent e un pact; obsesivitatea îl plasează unde-i e locul
[Am zis eu că biblioteca seamănă cu un salon de masaj? Am martori că n-am zis asta:
– William Ockham, care era brici, oricât a fost el de nominalist – la cap și-n obiceiuri!;
– dragul de Pico della Mirandola, care a fost așa de eclectic-iluminist-umanist, încât a zis că decât să-i ia săriții de pe fix capul, mai bine-i să stea închis în casă plin de Oratio de Hominis Dignitate;
– Athanasius Kircher cel așa de iezuit, încât a devenit raționalist până-n măduva oaselor spunând și demonstrând că ciuma e produsă de un microb, nu că ar fi o pedeapsă trimisă de Cel de Sus, toți trei, fără excepție, au fost obligați de niște zurbagii să “călătorească”, deși ei aveau alte opțiuni... “de muncă și viață”.
Cioran?! Hm! Sunt mort după tropăiala lui abulică și mă bucur că-mi dă voie să-l însoțesc... fie și “la nimereală”!]
Note:
* Germán, coleg al meu de facultate, care la întoarcerea dintr-o vacanță petrecută-n Suedia mi-a stigat în față: batrineee, sosialismul capitalist e o irasionala; ca sa traiesti trebuie sa impingi toata siua carucioare intr-un mare magasin, dupa care nisi sa dormi nu mai esti in stare.
** Matei de șase ani, fiul meu, care multă vreme, obstrucționat de mamă-sa să mă vadă, îmi lăsa “scrisori” în cutia de poștă, sau mi le vâra pe sub ușă.
*** Matei acum, care-mi spune că și-a descoperit vocația.
… cu Dr. Germán Adolfo De la Reza Guardi nu mă mai văzusem din vara lui \'84; se făcuse \'90-vara și tot pe lângă librăria Eminescu am dat unul de altul: “ha! si-am spus ca numai voi suntiesi in stare sa fasiesi bancuri si caricaturi si revolusion cum trebuie si mai bine decat alsii din toata lumea” – Germán* devenise “Dr.” fără să mai treacă prin Paraguay (țara lui de origine) însă nu rămăsese colț al lumii prin care să nu fi trecut...
[Avionul nu-i decât o cușcă în care te bagi de bună-voie: mănânci, bei, citești, schimbi o vorbă-două; un fel de arest iresponsabil asumat. Lucrurile sunt asemănătoare când vine vorba de un tren, un vapor, un autobuz, taxiul sau propriul automobil. Ajuns undeva te bagi într-un hotel (altă carceră!) și cobori în sală ca să joci pocker; urmează-ntoarcerea... la origini. Nu-ți trebuie multă imaginație ca să faci un astfel de exercițiu.]
**
liberté égalité fraternité REPUBLIQUE FRANÇAISE LA POSTE 3.80 pe fond albastru și un căpșor feminin cu celebra căciuliță care-i ține părul (ca să nu-i zboare!) alcătuiesc “marca” înlesnitoare care a permis călătoria MESAJULUI pe care l-am primit... în tot sufletul MEU
planurile feței utile ale cărții poștale sunt separate de celebrul Tour Eiffel: care-n vârf are o șatampilă (PARIS CAPUCINES R. CAPUCINES 1er 19 h 5 – 8 1999); iar jos alta (*DPI BUCUREȘTI * BIROU SCHIMB * 2 10 AUG 1999 9 – PM)
în josul mijlocului e o semnătură “Yvon” sub care scrie Paris – France – Imprimé en CEE; iar în stânga jos sunt niște cifre și niște bare de cod
sus (în stânga!) scrie clar:
Couleurs et Lumière de France
75 – PARIS
L\' Horologe du Musée d\' Orsay
(Photo Serge Le Manour)
“Dragă Adrian,
aici este splendid, dar
Matei** suferă că nu se poate
da în leagăne (sunt legate
cu lacăt. Funcționează cu program și contra cost). Ne
întoarcem pe 15 și am vrea să locuiesc civilizat, numai
eu și copilul. Te rog să gă-
sești o soluție.
Pe curând,
I...a”
toate cărțile poștale au câte o față nevăzută!
[Tată, numai în vise îți găsești câinele, îmi spune Matei*** – ieri “am stat” pe mess cu el toată ziua și-am descusut împreună Stalker, Solaris și Oglinda și ce ne-a mai căzut sub mână: Cernobâl, aiureala tungusă și Ostrov (care nu i-a spus mare lucru).
Tată, mi-a zis el iar, să știi că-i preferabil să ceri cuiva cu nesimțire un lucru (o sumă mare de bani, să zicem, așa cum am să-ți cer eu ție acum!) decât să-i faci o măgărie după care să-ți ceri mii de scuze; iar ăsta-i numai începutul, iar dacă iese rău, înseamnă că încă n-am terminat ce voiam să-ți spun... după cum mă știi tot cu picioarele pe birou stau cât pot de mult, orice altceva fiind, după mine, un semn al debusolării.]
***
pedalatul e exercițiul necesar pentru inhalarea aburilor de lene
pedalatul numai aparent e un pact; obsesivitatea îl plasează unde-i e locul
[Am zis eu că biblioteca seamănă cu un salon de masaj? Am martori că n-am zis asta:
– William Ockham, care era brici, oricât a fost el de nominalist – la cap și-n obiceiuri!;
– dragul de Pico della Mirandola, care a fost așa de eclectic-iluminist-umanist, încât a zis că decât să-i ia săriții de pe fix capul, mai bine-i să stea închis în casă plin de Oratio de Hominis Dignitate;
– Athanasius Kircher cel așa de iezuit, încât a devenit raționalist până-n măduva oaselor spunând și demonstrând că ciuma e produsă de un microb, nu că ar fi o pedeapsă trimisă de Cel de Sus, toți trei, fără excepție, au fost obligați de niște zurbagii să “călătorească”, deși ei aveau alte opțiuni... “de muncă și viață”.
Cioran?! Hm! Sunt mort după tropăiala lui abulică și mă bucur că-mi dă voie să-l însoțesc... fie și “la nimereală”!]
Note:
* Germán, coleg al meu de facultate, care la întoarcerea dintr-o vacanță petrecută-n Suedia mi-a stigat în față: batrineee, sosialismul capitalist e o irasionala; ca sa traiesti trebuie sa impingi toata siua carucioare intr-un mare magasin, dupa care nisi sa dormi nu mai esti in stare.
** Matei de șase ani, fiul meu, care multă vreme, obstrucționat de mamă-sa să mă vadă, îmi lăsa “scrisori” în cutia de poștă, sau mi le vâra pe sub ușă.
*** Matei acum, care-mi spune că și-a descoperit vocația.
0
SGintamplator si eu am primit aseara o scrisoare, din America de Sud (nu din Paraguay) din care citez cu grija
\"Je suis sale
(...)
Sur ma nuque, comme sur un fumier, pousse un énorme champignon, aux pédoncules ombellifères.
(...)
Sous mon aisselle gauche, une famille de crapauds a pris résidence, et, quand l’un d’eux remue, il me fait des chatouilles.
(...)
Sous mon aisselle droite, il y a un caméléon qui leur fait une chasse perpétuelle, afin de ne pas mourir de faim : il faut que chacun vive.
(...)
Une vipère méchante a dévoré ma verge et a pris sa place : elle m’a rendu eunuque, cette infâme.
(...)
Deux petits hérissons, qui ne croissent plus, ont jeté à un chien, qui n’a pas refusé, l’intérieur de mes testicules : l’épiderme, soigneusement lavé, ils ont logé dedans.
(...)
Voyageur, quand tu passeras près de moi, ne m’adresse pas, je t’en supplie, le moindre mot de consolation : tu affaiblirais mon courage. Laisse-moi réchauffer ma ténacité à la flamme du martyre volontaire. Va-t’en... que je ne t’inspire aucune piété. La haine est plus bizarre que tu ne le penses ; sa conduite est inexplicable, comme l’apparence brisée d’un bâton enfoncé dans l’eau. Tel que tu me vois, je puis encore faire des excursions jusqu’aux murailles du ciel, à la tête d’une légion d’assassins, et revenir prendre cette posture, pour méditer, de nouveau, sur les nobles projets de la vengeance. Adieu, je ne te retarderai pas davantage ; et, pour t’instruire et te préserver, réfléchis au sort fatal qui m’a conduit à la révolte, quand peut-être j’étais né bon ! Tu raconteras à ton fils ce que tu as vu ; et, le prenant par la main, fais-lui admirer la beauté des étoiles et les merveilles de l’univers, le nid du rouge-gorge et les temples du Seigneur. Tu seras étonné de le voir si docile aux conseils de la paternité, et tu le récompenseras par un sourire. (...)\"
\"Je suis sale
(...)
Sur ma nuque, comme sur un fumier, pousse un énorme champignon, aux pédoncules ombellifères.
(...)
Sous mon aisselle gauche, une famille de crapauds a pris résidence, et, quand l’un d’eux remue, il me fait des chatouilles.
(...)
Sous mon aisselle droite, il y a un caméléon qui leur fait une chasse perpétuelle, afin de ne pas mourir de faim : il faut que chacun vive.
(...)
Une vipère méchante a dévoré ma verge et a pris sa place : elle m’a rendu eunuque, cette infâme.
(...)
Deux petits hérissons, qui ne croissent plus, ont jeté à un chien, qui n’a pas refusé, l’intérieur de mes testicules : l’épiderme, soigneusement lavé, ils ont logé dedans.
(...)
Voyageur, quand tu passeras près de moi, ne m’adresse pas, je t’en supplie, le moindre mot de consolation : tu affaiblirais mon courage. Laisse-moi réchauffer ma ténacité à la flamme du martyre volontaire. Va-t’en... que je ne t’inspire aucune piété. La haine est plus bizarre que tu ne le penses ; sa conduite est inexplicable, comme l’apparence brisée d’un bâton enfoncé dans l’eau. Tel que tu me vois, je puis encore faire des excursions jusqu’aux murailles du ciel, à la tête d’une légion d’assassins, et revenir prendre cette posture, pour méditer, de nouveau, sur les nobles projets de la vengeance. Adieu, je ne te retarderai pas davantage ; et, pour t’instruire et te préserver, réfléchis au sort fatal qui m’a conduit à la révolte, quand peut-être j’étais né bon ! Tu raconteras à ton fils ce que tu as vu ; et, le prenant par la main, fais-lui admirer la beauté des étoiles et les merveilles de l’univers, le nid du rouge-gorge et les temples du Seigneur. Tu seras étonné de le voir si docile aux conseils de la paternité, et tu le récompenseras par un sourire. (...)\"
0
AFȘerbane...
numai expresii vulgare folosești:
Va-t’en... și altele.
data trecută, nu mai știu când!, îmi spuneai să-mi las copilul de capul lui; păi asta am făcut!
numai expresii vulgare folosești:
Va-t’en... și altele.
data trecută, nu mai știu când!, îmi spuneai să-mi las copilul de capul lui; păi asta am făcut!
0
nu stiu cum, insa, ai reusit sa-i insufli un aer comunitaro-patriotard care ma respinge
adica ce-mi ceri matale? sa ma \"implic\"? sa-mi spun parerea? sa negociem? sa tragem concluzii? sa votam, eventual?!
si toate astea referitor la Memorie, Ordine, Timp, Entitati?
dumneata nu vrei sa admiti ca cei care se gandesc la ce te gandesti dumneata - nu se vor \"implica\" niciodata in Nimic, si ca acestia, deci si dumneata, sunteti in afara \"Ordinii\" (care evident nu este decat o idee sclerotica) si ca ei sunt cei care scriu si scrieti o superba Istorie universala a escamotarii
singura care conteaza
bineinteles ca nu exista \"Ordine\", decat la fiintele sarite de pe fix
altceva ce vrei?
si eu detest calatoriile
dar numai, vezi bine, numai si numai atunci cand \"realizez\" ca ma aflu intr-o calatorie, intr-o anume calatorie, cand stiu ca trebuie sa respect un program, cand stiu ca am anumiti insotitori cu care trebuie sa ma comport intr-un anumit fel, cand stiu si-mi aduc aminte culoarea tuturor perechilor de sosete pe care le port in portbagaj
cand gandesc la notiunea \"calatorie\", - asadar cand in mintea mea este o anume \"ordine\"
dar daca refuz aceasta \"ordine\", cine ma impiedica?
daca eu incalec dimineata pe bicicleta si ma trezesc mai pe seara la 50 de km de mare, ce ai tu cu mine?
TU, sa detesti calatoriile?!! Nicidecum - tu detesti detaliile, nu Calatoria!
...
(la fel de recunoscator pentru prelegerea din final. Exista ceva similar la Cioran - pe care, ingratule!, l-ai numit recent \"imberb\", nu te iert - , poate chiar mai percutant formulat
- spunea el despre Borges ca \"ar fi meritat sa fi ramas la fel de impopular ca si Nuanta\"
- in fond ce ne impiedica? ce mama dracului ne impiedica?)
poc!