Ce-ți pasă, ce nu-ți pasă? Mai contează asta oare?
Da! Când umbra trecătoare
Te îngheață fără milă. Nu-ți mai pasă nici de tine,
Nici de vreme... Nici de mine!
Dar cu mine cum rămâne?
Singurătatea se deșiră
Prin porii pământului albastru,
Prin porii unui suflet pustiu.
Tăcerea ornează
Launa de aramă ce plânge
Cu lacrimi înstelate
De sânge. Fără milă...
Un dor înțepat de
Un vis mărginit de suspine
Se stinge sub aripi de foc,
Iar gândul îmi zboară la tine
Pe curcubee fără noroc.
Of! Vis cu margini înghețate,
Știam că nu vei fi nemuritor,
Dar nu credeam că
Un val de lumină incandescentă se stinge
Iar cerul se umple de fum. Nu îndură...
Gândul se-oprește, iar peste el ninge
Cu lacrimi înghețate de prea multă ură.
Așa... Chipul tău pălește, iar eu
Bezna de catifea închide
Și ultima picătură de argint
Iar păsările, înmămrmurite
Așteaptă un ultim alint.
Dar ea, pierdută în vise
Zboară pe plute de fum;
Cade-n înalte abise;
Plutele se
În ochii negri ca noaptea-nnegurată
A apărut o rază de lumină.
Și m-am lăsat de ea purtată
Sub o privire caldă și senină.
Simțeam în viață pentru prima dată
Că mă străbat fioruri mici și
