Poezii

Ce-ți pasă, ce nu-ți pasă? Mai contează asta oare? Da! Când umbra trecătoare Te îngheață fără milă. Nu-ți mai pasă nici de tine, Nici de vreme... Nici de mine! Dar cu mine cum rămâne?

Singurătatea se deșiră Prin porii pământului albastru, Prin porii unui suflet pustiu. Tăcerea ornează Launa de aramă ce plânge Cu lacrimi înstelate De sânge. Fără milă... Un dor înțepat de

Un vis mărginit de suspine Se stinge sub aripi de foc, Iar gândul îmi zboară la tine Pe curcubee fără noroc. Of! Vis cu margini înghețate, Știam că nu vei fi nemuritor, Dar nu credeam că

Un val de lumină incandescentă se stinge Iar cerul se umple de fum. Nu îndură... Gândul se-oprește, iar peste el ninge Cu lacrimi înghețate de prea multă ură. Așa... Chipul tău pălește, iar eu

Bezna de catifea închide Și ultima picătură de argint Iar păsările, înmămrmurite Așteaptă un ultim alint. Dar ea, pierdută în vise Zboară pe plute de fum; Cade-n înalte abise; Plutele se

În ochii negri ca noaptea-nnegurată A apărut o rază de lumină. Și m-am lăsat de ea purtată Sub o privire caldă și senină. Simțeam în viață pentru prima dată Că mă străbat fioruri mici și