Poezie
Prizonieră
1 min lectură·
Mediu
Un val de lumină incandescentă se stinge
Iar cerul se umple de fum. Nu îndură...
Gândul se-oprește, iar peste el ninge
Cu lacrimi înghețate de prea multă ură.
Așa... Chipul tău pălește, iar eu privesc
Depărtarea ce devine tot mai mare;
Orgoliul nu permite să spunem „te iubesc”
Și totul rămâne pierdut în uitare.
Dar durerea e prea grea pentru mine:
Ea mă trage-napoi, și nu pot lăsa
Uitarea să sugrume, sau timpul să aline
Sentimentele ce le-am avut cândva.
Și mă simt prizonieră în palat de cristal
Cu tavan de durere și dor pe podea,
O prințesă de gheță pe-un arzând piedestal
Lăcrimnd poveastea ce prea mult durea.
001.727
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Semenescu Iulia
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 109
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Semenescu Iulia. “Prizonieră.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/semenescu-iulia/poezie/80035/prizonieraComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.