schiopu lucianico stanc geliiona

Îmi oglindesc amintirile în lacul ce plimbă fermecat două lebede: Una albă, una neagră. Se rotesc și apucă bucățelele de pâine. Prin dreptul meu trece lebăda albă, apoi lebăda neagră… Ascult

Obositoare ocoluri mă poartă etern prin viață, Pe căi nebănuite subțiri ca și o ață, Nebun sunt parcă să-mi chinui viitorul Să întrevăd lumina, decât să-mi bat piciorul. Îmi place să văd

Mi-am urcat inima pe un nor, Să-mi poată purta dorul până la tine. Te văd cum dansezi, în jur împrăștiind parfum, Pe muzica frunzelor unui salcâm. Te aud cum cânți din scripca unui

Încrețită pe margini de întuneric, Pădurea se liniști într-un somn adânc, Primele salutări ale nopții au fost ale bufniței: bu-hu-hu. Nici luna nu mai vizita cerul. Așteptam la ceas târziu să se

Am învățat zborul de la un pescăruș, Știți cum? De mai multe ori am încercat să zbor, Niciodată nu reușeam. Aripile pe care le făcusem din penele unui roșu flamingo s-au frânt Am încercat să

Cu douăzeci de ciomăgele soția mă sărută, Cu greu mă mai dezmeticesc căci am spinarea turtă, Îmi dă cinci pumni în cap și plâng, Ca s-o iubesc îmi cere apoi, și-am mari dureri de burtă.

La cinci praznice a mâncat popa de la noi din sat, Face crăpătură-n burtă, Să mai poată bea un țoi și să mai mănânce o turtă O pulpiță de mânzat, un butoi de vin curat si tot nu s-a săturat.

S-a aruncat timpul într-un vârtej al morțiidin podul soarelui țipând spre lună împrăștia raze. Omul din lună l-a prins de gât, dar pe nesimțire i s-a scurs din mâini într-un copac uscat,

Iar mă plângi, și iar ți-e dor, Nici mie nu-mi e ușor, Și iar spui că nu mă vrei, Fiindcă sunt nemuritor. Zi de zi te tângui - dragă, Ba să vin, ba să nu vin, Nici eu nu știu ce să cred, Nu

Marie, la geamul tău iar plâng cireșii Și lacrimi albe, mari Se legănă Până cad pe pământul negru, proaspăt arat. Nu crezi că mi-e dor de tine, Că am și eu lacrimi, Că le simt cum îmi

Toarnă din cer cu găleata, Crește apa între văi Și aleargă tot în cale. Ochiul apei se destrăma în trei pârâiașe mici Și inundă parcă-n ciudă un mușuroi de

Lungi cercei Și lanțuri multe Și inele trei pe-un deget s-a gătit o domnișoara ca să plece la banchet. Jos la bloc e mister Gigi, renumit în cartier îmbrăcat la patru ace, dat pe