Poezie
Nemuritorul
- Poezie de dragoste - Raza-ochi de soare-
3 min lectură·
Mediu
Iar mă plângi, și iar ți-e dor,
Nici mie nu-mi e ușor,
Și iar spui că nu mă vrei,
Fiindcă sunt nemuritor.
Zi de zi te tângui - dragă,
Ba să vin, ba să nu vin,
Nici eu nu știu ce să cred,
Nu vreau ca să-ți fiu un chin.
Eu ți-am spus și iar îți spun:
Am să-ți dau lumina mea,
Să-ți încălzesc inima,
Dar nu pot să stau cu tine,
Să trăiesc în viața ta.
Și în șoaptă de ai spune,
Și în vis de m-ai chema,
Eu aș ști mereu că tu ești,
Si-aș veni în mâna ta.
Dar să nu mă strângi prea tare,
În căușul mâinii tale,
Să-mi dai drumul să mă întorc ,
În lumina de la soare.
Nu pot sta mai mult de-o clipă,
Căci eu vin din alt sobor,
Iară de rămân cu tine,
Mă usuc și am să mor.
Astăzi zici ba nu! - frumoaso!
Mâine, iarăși zici ba da,
Azi îmi zici că mă iubești,
Mâine - spui că nu m-ai vrea.
Te-ai gândit mai multe zile:
Ce ar fi dacă-aș veni.
De-ar putea să-mi fie clipa;
De un an; măcar de-o zi.
Mintea-ți semn de întrebare,
Cu privirea îndepărtată,
Te uitai mereu spre soare,
Și-mi ziceai: Nu vii odată?
M-ai chemat acum și vin,
Din lumină m-am întors
Să-ți scot inima din foc.
Vin pe raza ce străbate
Gândul cel nemuritor.
Universul scade timpul
Ce îmi ia până la tine,
Într-o clipă sunt în mâna-ți
Cea fierbinte de iubire.
Speriată de lumină,
Strânsoarea o domolești,
Lași mâna să se deschidă
Îmi dai drumul, și-mi șoptești:
Unde ești, dar, unde ești?
În gradină te zăresc,
Cu o stea prinsă în păr.
Două lacrimi stau să-mi cadă,
Doar la gândul că te văd.
Oh, dar cât ești de frumoasă!
În lumina te vezi toată
Ca un înger diafan
Din soare ruptă bucată,
Zugrăvită pe altar!
Rochia ți-i din tul roșu,
Voalul este ivoriu.
Să mă apropii eu de tine,
Cum să fac, că nici nu știu?!
După ce cobor din rază,
Stau dup-un copac ascuns,
Făr’ ca ochii tăi sa vadă
Că-s de dragoste pătruns.
Trag cu arcul o săgeată,
Rostogol o pietricică,
Îți arunc în zbor spre tine
O pană de rândunică.
Da, m-am gândit ce pot să fac?!
Nu degeaba m-am certat
Cu prietena mea, Luna
Căci eu, harpa i-am furat.
Mi-am luat harpa de la stele,
Să-ți cânt- cântec de-alinare,
Căci nu poți să înțelegi - dragă,
C-o să plec din nou în soare.
Mă arunc în zbor spre tine,
Te înfașor cu-un sul de raze
Iute îți fur o sărutare,
Și apoi hoț - te strâng în brațe.
Mă cuprinzi și arzi ca focul,
Părul îți este ca văpaie,
Trupul tot se unduiește,
Și inima ți se înmoaie.
Cerul se deschide-n ziuă,
Razele toate se-ntind
Risipind căldura multă,
Strâng pământul mângâind.
Acum plec, e ziua iar,
Altă zi e în calendar.
Trec din est către apus
Seara trupul mi-e răpus.
Îți vorbesc și îți dansez
Să te fac să uiți de dor,
Până când vin iar la tine,
Iar pe-o rază o să cobor.
În lumina mă întorc,
Și iar sunt una cu ea,
Raze multe, apoi stea.
Clipa a trecut din nou.
Iar mă plângi, și iar ți-e dor,
Nici mie nu-mi e ușor,
Și iar spui că nu mă vrei,
Fiindcă sunt nemuritor.
001.964
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 558
- Citire
- 3 min
- Versuri
- 108
- Actualizat
Cum sa citezi
schiopu lucianico stanc geliiona. “Nemuritorul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/schiopu-lucianico-stanc-geliiona/poezie/13890773/nemuritorulComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.