Atunci când crezi că nu mai ai nimic de pierdut...

îmi place fiindcă produce o dimensiune și un realism, și un anumit fel de legătură cu exteriorul, prin nepăsarea asta ce se evidențiază ca stare, in momentul interceptării obiectelor de referință sau ființelor din viața ta. dar mai e de lucrat la felul în care îți expui gândurile, principiile, crezurile... mie, de exemplu, nu-mi place cum sună la citire: în cana cu lapte a lacrimei. și în final așteptam ceva mai nonconformist. și limbajul se putea de modelat mai înspre poetic. dar e bine pentru un început. ca exercițiu ai putea să scrii un text în care să enumeri despre ce ai vrea să discuți cu un scriitor pe care îl preferi. pe mine mă ajută așa tipuri de discurs. succes mai departe.

Dragă Ecaterina, totdeauna \"mai e de lucrat\" la un text, sunt de acord. Am reținut sugestia, am făcut modificarea. Cât despre limbajul modelat \"mai spre poetic\" pe care ți l-ai fi dorit... aici e o altă poveste, nu am dorit multe metafore, tocmai pentru a susține frecvența joasă a bucuriei... Am zâmbit citind propunerea făcută de tine, de a dialoga cu un scriitor... Nu mai am vârsta necesară, am alt tip de emoție când e vorba de scriitori, pur și simplu le citesc cărțile!
Mulțumesc pentru lectură și pentru comentariu!
Cu prietenie
Olimpia Sârb