Cântec
Strugurii dorului s-au copt, Dar se sfiesc să te îmbie Cu buzele să îi culegi, Cu ochii să plătești simbrie. Pentru culoarea lor păgână Pentru dulceața toamnei lor, Pune-mi în palmă un
Oare ce sunt băiețeii?
Oare ce sunt băiețeii? Dacă mă întrebi pe mine, Aș putea să îți răspund Că îmi par a fi albine! Prea sunt dulci, prea pofticioși, Prea dau mult din aripioare, Prea se lasă prinși cu totul
Moș Crăciun
Din fereastră, sub o stea, L-am văzut în Carul Mare Pe Crăciunul cel bătrân Ținând sacul în spinare. Oare vine și la mine, Mă întreb, chiar vreau să știu! Să-l aștept lângă portiță Sau
Clasificarea cuvintelor
Cuvintele sunt de mai multe feluri, Cuvinte- colivie, cuvinte – colier, cuvinte-cascadă, cuvinte-cer, cuvinte-rugăciune, Cuvinte moarte, cuvinte vii, cuvinte decente, cuvinte indecente, Cuvinte
Tablou cu copil și ploaie
Hai să ne uităm pe fereastră, puiule de om de pe insula fără sunete, Hai să ne sprijinim coatele de pervaz, să ne cuprindem obrajii Cu palmele, să ridicăm umărul stâng puțin, a tandrețe Și să
Vocea ta
Calc, desculță, Pe pietrele reci. Merg foarte încet, atrasă De întunericul învăluitor Din cuvintele tale. Ghicesc, în vocea ta stă la pândă O felină Croită din dorințe. Simt, Mă
Sonetul 14
(Varianta 3 - 20.o1. 2013) De-i scris să mă iubești, să fie doar De al iubirii drag. Nu spune “Mi-e scump al ei surâs - înfățișarea – cum anume Vorbește blând, - sau gândul ei hoinar Ce-i
Lumina ca un înger
Dacă zăpada care va veni Va umple cu flori albe copacul meu de gânduri Lumina ca un înger în mine va sticli, Iar inima-mi va curge, albă, printre rânduri. Dacă albastrul cer mă va-nveli În
Despre pierdere
Mă simt ca un melc dormitând în cochilia lui Mai mult decât se cuvine. Nu mai visez, somnul meu prea adânc Desfigurează lumina. Cineva, dincolo de peretele sidefat, A uitat să mă
Catren cu toamnă
Se furișează Toamna în ochiul de lumină, În fructele iubirii, în spicele de gând. Melancolia scrie pe frunzele dansând Portretul Ploii-Înger ce va urma să vină...
Fotograful de vise
Fotograful de vise Mă ademenește În camera obscură a imaginației. “Luați loc, Doamnă! Visele sunt fapte neîncepute, spune el. Vom imortaliza visarea Astfel încât, Între vise, Veți fi chiar
Lecția
Uneori credem că știm totul despre deziluzie. Dar, oricât am repeta, Mai rămâne ceva de învățat, Mai sunt pagini de citit, Căci această lecție e lungă... E ca atunci când Îți dorești să ai
Despre inimă
În oul acesta ciudat cu coajă roșie Așezat cu discreție mai în stânga, în trup, Am adunat cohorte de oameni pe care i-am iubit Și pe care nu am încetat să-i iubesc vreodată. Tot aici am
În sufletul meu - un ceas neiertător
În sufletul meu - un ceas neiertător, Grăbite - lucrurile toate în această lume, Timpul să nu mai existe, simt, Măcar azi, Măcar acum. Povestile iubitului mi se agață în secunde, Melcul
Tinerețea, fructul acesta zemos
Tinerețea e un fruct zemos din care muști cu poftă. Cînd ești tânăr crezi că ți-e dat să stăpânești Adevărul, Orizontul, Perfecțiunea, Împlinirea Și alte asemenea ținuturi ale
Limba inocenților
Îl privesc, fața lui râde, inima lui întreabă, ochii lui Îmi învăluie nedumeririle... E doar un puști de nouă ani, Eu am răspunsuri pe jumătate, El - întrebări întregi și povești nenumărate
Exil
Deschid cu înfrigurare cutia poştală, E un gest reflex, de neîmpăcare cu sine, Câtă nevoie de celălalt ascunde acest gest, Câtă neintenționată emoție În cheia
Fara titlu
Suflet în dizgrație
Cum mai pot rămâne lucrurile la fel, La locul lor, neclintite, După ce ne despărțim unii de alții În feluritele forme ale Dizgrației ? Cum mai poate trece Timpul cu liniște Prin
Singurătatea, un personaj
Singurătatea își face de cap, O vezi cum triumfă pe stăzile marilor orașe, O vezi cutreierând cu perversitate Saloanele cele mai rafinate din lume, În rochie elegantă, de
Uneori
Te îndepărtezi. Simt cum pleci, amintire cu amintire. Buzele singure și șoaptele, îndepărtatele păsări ale somnului meu se preschimbă în oftat.
Moment
Plouă. Merg, desculță. Lutul din care se nasc pătimașe forme rotunde alunecă, umed, printre degetele picioarelor. Mă doare.
Ceasurile
Aud Ceasurile. Cel așezat pe placa albă a palmei mele este o jucărie stranie construită din insecte devoratoare de Timp. Iar celălalt, Ceasul Lumii
Îngerul de diamant
Între toți îngerii care populează lumea aceasta Există un înger mai altfel, strălucitor în lumina lunii, Strălucitor în lumina soarelui Și blând ca pâinea pământului: Îngerul
Internet - Cafe
Mii de cuvinte îți compun degetele Mii de cuvinte-întâmplări Cu femei fără fețe - Doar afișe Pe pereții sfâșiați de Vânt. Cuvintele tale nu au ochi, Nu au
Tata
Nu-l voi uita pe tata niciodată... Când eram copil, Mă purta prin oraș, uneori, de mână Și îmi povestea despre toate dealurile Din inima lui. Mă roteam după
Fețele insomniei
Ce îmi dă insomnii? Gândul că într-o zi Nu voi mai fi țesătoare de vise. Sau îndelunga îngrijorare Că soarele mi se va naște În urmă, târziu, ca o ceață de
Cândva, o femeie...
Cândva o femeie A pus În inima iubitului ei Câte puțin Din tot ce avea, Lemn de cuvânt dulce, săruturi, Mere de soare, cerul vieții. A purtat, pe rând, haine de
Alfabetul durerii
Nu știu că mama poate muri. Dacă aș ști, mi-aș pregăti din vreme uneltele plânsului și i-aș zidi privirea într-o pasăre migratoare. Cred mereu că mai este
Atunci când crezi că nu mai ai nimic de pierdut...
La mare depărtare de tine însuți te afli Atunci când crezi că nu mai ai nimic de pierdut. Atunci când ți-e egal câți prieteni ai, ce angoase, Câte principii ți-au mai rămas. Nu mai
Poem pentru o toamnă care mă doare
Parcul e un trup galben în care literele-frunze își deconspiră moartea. \"Vizitați sufletul meu! Curioase animale ale Spaimei și ale Întrebării veți
Fiecare zi e altceva...
Fiecare zi e altceva pentru femeia aceasta. Întâmplări și nebănuite mirări - la tot pasul. Doar așteptarea ei e aceeași, liniară Și mereu tulburată De iluzii - construite ca niște vitralii
Deziluzie
Ieri am plâns. Și mă întreb: \"Doamne, de ce mai știu plânsul când m-am închis de bunăvoie între brațele iubitului?\"
Urme
Dimineața soarele apare și inima mea cântă. Păsările lumii vin în inima mea și cântă împreună cu mine. Vine amiaza, iar dintr-o curte o femeie în vârstă îmi întinde
Femeie crezând
Te iubesc. Nisipul inimii tale e purtat de vânt aiurea. Cititorule în stele! cumințește vântul pentru ca iubitul să-și poată scrie
Recunoaștere
Când dorm, uneori mă trezește lumina brusc înduioșată a sărutului tău sau, poate, a unui înger... Recunosc, în cele din urmă, că ești
Exercițiu de toamnă
Cineva, poate un vrăjitor cuminte, a adus aici Toamna, tocmai de undeva din copilărie. Zile prelungite de vântul care respiră Peste oraș
Când simt nevoia să stau de vorbă cu mine
Când simt nevoia să stau de vorbă cu mine Citesc o carte. Când simt nevoia să contemplu, Îl ascult pe Dumnezeu. Când simt nevoia să vorbesc cu
Obișnuință
Ce face o femeie După ce a trebăluit în bucătărie, Astfel ca lucrurile să doarmă, cuminți, În cearcănul grijilor
Despre tăcere
Atunci când tăcerea Se strecoară în suflet El și ea Mai au atât de puține să-și spună Încât cineva ar putea crede Că
Teama de somn
Ezit să merg la culcare. Mi-e o teamă teribilă Că în această noapte nu te voi visa. Colonii de gânduri stau la pândă, Între noi e prea
