Sandulescu Madalin

tin sa ma agat neaparat de faptul ca versurile, desi extrem de bine scrise , sunt totusi haotice.
parca prea mult indeamna catre nebunia singuratatii.
doare tare scrierea ta!

merci de trecere.
cat despre evolutie... suntem sortiti ei. singura intrebare pe care mi-o pun, este, daca si Dumnezeu evolueaza.

si stelutele nu sunt un interes pentru mine, deocamdata... uneori cred ca nu are sens sa fim punctati... intr-un fel asta ne limiteaza.

foloseste diacriticile... nu merita poezii asa frumoase sa ajunga la atelier doar din cauza asta.
mie imi place ce am citit.
la tine metaforele au o mare doza de inteligenta: \"cu apa de sange iti spal trupul chist\"... asta m-a dat gata.
frumos... mai trec

\"voi vedeti frumusetea numai prin ciorapi de plastic\"

dar totusi o vad nu... hai sa fim si un pic optimisti.. cred toata critica asta te ajuta sa te apropii de oameni... insusi faptul ca vezi ce se intampla te apropie de ei.
la urma urmei nu putem sa ii detestam atat de mult... chiar daca \"putrezesc pe trotuare\"... chiar tu ii presari, in sfarsit, pe aripi de fluturi... si speri sa zboare inca,nu-i asa?
frumos... mai trec

si eu care credeam iubirea o notiune mult prea abstracta si mult prea apropiata de infinitul matematic.
acum citind incep sa cred altceva...
si mai retin : \"iubirea mea exacta e pe moarte\"... mergem din nou in necunoscut?

ai grija la diacritice... ca sa nu ne critice...
uite de exemplu: \" Dar de ce imi trebuie cunoaștere?\" trebuie \" Dar de ce îmi trebuie cunoastere?\"
asta e... trebuie sa ne adaptam regulilor...
incet incet o sa reusim