Sanda Daniela

Ieri am avut un șoc, văzând în metrou oameni citind cărți pe hârtie. Și nu erau puțini. Oamenii se întorc spre lucruri palpabile ca la un refugiu din calea virtualului și a terorii media. Avem nevoie de manifestare artistică și consum de cultură ca refugiu în aceste vremuri când întrunirile culturale și învățământul sunt puse pe o listă neagră a primejdiilor umane. Mă bucur să te (re)citesc.

Mult succes și felicitări!

Un mod obiectiv de exprimare in poem a stării de involuție socială și spirituală cotidiană. Nemaitrăind stări sociale conflictuale, societatea uită să aprecieze lucrurile esențiale, cele care ajută masele să progreseze pe plan mental. Poate de aceea suntem atât de aproape de conflicte armate. Altfel spus, citind poeziile tale, apreciez starea de delimitare in vers față de ceea ce ni se servește in mass-media. Si sper că influența noastră poate opera o schimbare in mentalul colectiv.

Poezia merită tăria celui care iși pune trăirile in ea, de a o șlefui până la esență.

Da, e altfel, sună mai bine, doar că muzicalitatea inegală mi-o insuflase răpăitul ploii. Poezia e, desigur, altceva.

Aparent e o viziune impresionistă a unui anotimp aproape straniu care animă un spațiu citadin populat de regnul homovegetalus...

Probabil un altfel de hyperion inspirat de muza sa astrală... sau terestra.

Specială și orginală viziune poetică a universului micro- și macroscopic. Universul e văzut ca un fractal care e structurat la fel la orice scală. Insă dicolo de aceasta, existența ca stare efemeră pe axa timpului e văzută de dv. in același mod structurat tip fractal. Am același sentiment când citesc poeziile dv. sentimentul că citesc poezie vie.

Imi aminteste de o strofă dintr-un poem scris de Zaharia Stancu ,, a-nvinețit amurgul, fântânile-au să tacă, grădina amintirii e tristă și săracă", insa aici consistența trăirilor se axează pe o tinerețe plină de sentimente efervescente.