Cerere

Lasă-mă să îmi colind tristețea pe adierea ta și spală-mă de-atâta vină cu amintiri a tot ce-a fost în noi lumină, căci eu te plâng cu stropi din mine, cu lacrimi imperfecte și greșeli. Și iartă-mă de clipele de vid când am uitat cum să te recunosc și nu m-am regăsit în noi, fiindcă te simt cu rănile dintre noi și cu timpul de pe chipurile noastre. Lasă-mă să mor în abisele tale cu tot ce-ți sunt străină și să renasc cu tot ce te-mplinesc, căci te trăiesc cu tot ce e în mine viață.