Sabadas Mihai

buna. Imi place mult tema pe care ai abordat-o in aceasta poezie. Acesti ingeri, etapa-tinerete de fapt a fost, este si va exista de aceea cred ca tema se incadra mai bine intr-un spatiu general, intr-un singur timp si atunci poate nepotrivite ingerilor elementele modere telefon, e-mail. Imi place cum ai descris tineretea asa cum e ea: visatoare, totul e posibil, poate mai incapeau niste trasaturi negative ca sa se vada in oglinda :). Sper sa nu ma insel cu tema poeziei dar asa vad eu. Vreau sa-ti spun ca imi plac foarte mult poeziile tale, Oriana mai ales \"Versuri antigenitive\"

...insa vreau sa inteleg!(de ce? si iar de ce?)Am ajuns la concluzia ca nu se face analiza de pe o pozitie obiectiva: eu cred pentru a putea intelege!

astfel, am creat si eu o tautologie

ce nu creeaza omul de dragul minunatei aparente!(asta simt eu in momentul asta)

Tema nu e noua: atingerea absolutului printr-o iubire adevarata(f.rar in zilele noastre),insa ai gasit procedee artistice originale in exprimarea acesteia!

Inca una dintre creatiile suferintei!Din ce ia nastere poezia!Eu vreau sa cred ca m-am obisnuit si poate am ajuns la concluzia ca mai bine e asa decat o minciuna?

e vorba de acele perechi false in care exista decat o jumatate care iubeste cu adevarat.ce-i trist ca acea jumatate
vede minciuna si nu poate face nimic sa atinga intregul(perfectiunea)un fel de lupta a omului cu greseala pe cand altii o accepta pentru evitarea rutinei.iubita mea e omenirea!

final f. bine ales: fara nici un comentariu!
iata adevarul!

\"nimic nu e ceea ce pare a fi!\"

ca dovadă a imperfecțiunii mai fac și greșeli de exprimare:aș tăia primul cuvânt din precedentul mesaj dar păcatul e comis...

în fața morții...
așa spuneam și eu...că sunt pregătit!
imaginează-ți-o ca pe o izolare!...
mie atunci mi s-a făcut dor de oameni!nu că n-aș putea trăi acolo ori că m-aș plictisi și prin urmare mi-ar fi dor de imperfecțiune(de om!)Așa cere firea-mi!
-ar mai fi instinctul de conservare-dacă cineva cade într-o apă adâncă!(accidental)
Oricum toți suntem conștienți de condiția noastră efemeră...dar e așa de greu!

Da!...mai avem multe de văzut,însă Adevărul așteaptă la locul lui(în noi),spre a fi descoperit puțin câte puțin! Cunoașterea omului limitată în dimensiuni...(fără, de ex:telepatie,clarviziune,levitație,teleportare,separare suflet-trup,(...) și Nemurirea!). însă eu cred că Perfecțiunea ne-a vizitat, arătându-ne acele dimensiuni lipsă ce vor fi atinse prin puterea minții cu îndeplinirea anumitor cerințe!think over it!Da suntem așa de jos...dar nu e chiar așa de ceață...prin satisfacerea acelor cerințe...

Toma D\'Aquino:Suma Teologica
probele pentru existența lui D-zeu
1)Necesitatea primei cauze
a)există în lume un lanț cauzal
b)o cauză nu poate fi propria cauză
c)lanțul cauzal nu poate regresa la infinit
c1)altfel nu am avea nici cauză primă, nici ultimă ori intermediară
d)cauza primă este D-zeu
2)necesitate și a contingență
a)există lucruri contingente
a1)acestea trebuie să fi avut un inceput
b)dacă toate lucrurile ar fi contingente, ar fi fost un timp cănd nu a existat nimic
c)din nimic nu se naște nimic
c1)atunci nici lumea nu ar fi putut să apară
d)există deci o ființă necesară
e)dacă își are cauza necesității într-o altă ființă necesară, trebuie (cf.probei a doua) să existe o ființă necesară care să-și aibă cauza necesității în ea însăși
f)această ființă este D-zeu
3)din gradația ființelor
a)există ființe mai mult sau mai puțin perfecte
b)standardul de comparație există exterior ființelor
c)perfecțiunea într-o calitate e cauza celor mai puțin perfecte
d)ființa care este cauza lucrurilor existente, bune, perfecte, este D-zeu
mi-a plăbcut mie...
și dacă aflăm argumentele altuia ce? Oricum Adevărul e unic! Așadar, poate descoperi oricine drumul care trebuie să ducă spre un singur rezultat!Avem libertatea de-a alege:greșeală ori Adevăr!
îmi plac temele abordate de tine...și eu caut...poate mai schimbăm niște păreri sau îmi vei spune și mie secretul...mike_dj22bn@yahoo.com

am comis-o(făra primul\"noi\")!ca dovadă a imperfectiunii umane...

noi avem cunoașterea falsului și-al adevărului în noi încă de la începuturi.cei care nu sunt de acord cu asta afirmație sunt empiriștii..dacă și filozofii s-au împărțit în două...când adevărul e unic!cine vede?

care e scopul vieții,dacă nu însăși iubirea?

măi,dar ce te-a(i) enervat!și ce minunată ești, chiar și așa:plină de nerv!
-fiecare poem contine o parte din sufletul nostru.Asta e!dacă am ales acest mod de exteriorizare...se vede!let it be!despre cei care mint,care simulează trăiri,ce scriu cuvinte *ce din coadă vor să sune*...chiar crezi că poezia ta(în gen.) e o minciună? eu nu cred asta.

decât un gând:
de o vreme când văd ce se naște din suferințele noastre...nu știu, îmi sună a egoism.într-adevăr totodată se nasc procedee artistice,minunății dar toate niște trăiri efemere.dacă ar fi combinată această haină poetică cu tema-esenta care e nemuritoare...ce părere ai?

eu zic că trebuie să căutăm și sigur vom găsi!

De ce doar unii vad adevarul? si pe mine
ma doare cand in in jurul nostru se gasesc,cum zici:\"perechi de ingeri
farsori\"-jumatati de adevar!dar stii ce e minunat?unele cupluri de tipul acesta
ajung sa se iubeasca, forta cu care
iubeste un partener,intr-un final,creeaza cupluri! am ajuns la concluzia ca iubirea adevarata reciproca e un dar de la Dumnezeu!Iarta-ma nu stiu de ce iti scriu tie toate acestea,poate pentru ca simt ca tu ma intelegi! Esti plina de procedee artistice(imi plac). Eu am doar un strop
de esenta pe care vreau sa-l impart cu
toata lumea, tu creezi acestuia o haina poetica minunata! Ciao!