Poezie
Călăului meu
(alfabetar 4)
1 min lectură·
Mediu
aruncă
blestemul asupră-mi
cred că așa îmi voi sprijini visul treaz
ducând o mână sub creștetul obosit de teamă
e șchiop
firul de iarbă în bătaia furtunii
giulgiul mă împresoară
hulind tot ce zace în brațele lui
iubirea nu există!
jurământ ca o flacără stinsă
luată cu forța când Dumnezeu nu se uită
mâna întinsă spre celălalt cerșește acum îndurare
morții
„oprește-te clipă, îți spun!” dă-mi răgaz
pictează pe chipul meu crucea
rușinii
s-aud clopotele întunericului acoperind
șoaptele surde ale sufletului meu orb
trimite înainte un înger scuturându-și de praf
țoale albastre
- uitase de mult să mă păzească
vântul doar își va aduce aminte sărutând
zarea
001.458
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ruxandra Moholea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 107
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Ruxandra Moholea. “Călăului meu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ruxandra-moholea/poezie/119032/calaului-meuComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.