Poezie
Copacul
Clasică
1 min lectură·
Mediu
copacul meu plânge:
i-a șoptit cineva
că totu-i un mit
că viața-i o farsă
că cerul nu-i cer
că apa se varsă
pământul e mort
iar lumea e-ntoarsă
că frunza lui moare
topită de soare
că seva lui seacă...
și-așteaptă să treacă...
îl mângâi ușor
cu aripa-n zbor
sărut tâmpla-i arsă
i-alint umbra deasă
și-i spun la urechea
din scorbura veche
să cate spre soare
să-nvețe să zboare:
viața există
și timpul o mișcă
001.660
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ruxandra Moholea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 74
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Ruxandra Moholea. “Copacul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ruxandra-moholea/poezie/104168/copaculComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.