Îmi ninge pe umeri și-n palme
cu flori
dintr-o altă viață
Fiori
mă cuprind, și-mi cântă vioara
pe față
Mă cheamă Acel Înviat și
simt cum
se-nalță o parte din mine
Acum
sunt
era palidă
fugea zapacită
cu părul răvășit
goală
speriată
mâinele ei
erau lungi
foarte lungi
se revărsau pe străzi
prin noroi
iar oamenii
o loveau
o scuipau
o trăgeau de plete
după
“Iubita ta e curvă!” – lumea spune,
„Se-mbracă transparent în hainele luminii
Pe gât și sâni, raze de soare-și pune
Și roze-i cresc. Ea nu cunoaște spinii!
Clienți-n stoluri o
Și totuși ai plecat....
cu amar te-am petrecut la locul tăcerii
acolo unde
trăiesc
lacrimile, dar nu poate cânta
mierla
acolo unde
nu există sensibilitatea gândului
și nu râd copii
vii
În
