Jurnale

Îmi ninge pe umeri și-n palme cu flori dintr-o altă viață Fiori mă cuprind, și-mi cântă vioara pe față Mă cheamă Acel Înviat și simt cum se-nalță o parte din mine Acum sunt

era palidă fugea zapacită cu părul răvășit goală speriată mâinele ei erau lungi foarte lungi se revărsau pe străzi prin noroi iar oamenii o loveau o scuipau o trăgeau de plete după

“Iubita ta e curvă!” – lumea spune, „Se-mbracă transparent în hainele luminii Pe gât și sâni, raze de soare-și pune Și roze-i cresc. Ea nu cunoaște spinii! Clienți-n stoluri o