Ruse Ion

Cum se poate defini
Azi, o casă destrămată?
Foarte simplu, prin: copii,
N-avem mamă, n-avem tată!

de ce nu-ți \"miroase-a bine\"? Inodor = fără miros!

Vali și Petrică
Vă luați de biată fată,
Dar în ultimă instanță,
Bravo ei că-i tare-n tată
Nu ca alde noi... în clanță!

Înregistrau la aparat
Tot ce-i spuneam fetei în pat.
Și într-o zi mă arestară,
Căci i-am șoptit că vreau pe-afară.
(Calimero)

Se confesează azi smerit,
C-o noapte și-a ales perechea
Din stradă și a nimerit,
O trăgătoare cu urechea.

Pentru a remedia problema accentului care cade pe silaba a doua la cuvântul \"fără\" de la primul vers, propun următuarea construcție a versului întâi:
\"Când m-a-nțepat și eu, va jur,\"
Ion

Am dat sens și versului doi, să nu mai fie de umplutura.

Cin\' s-a fript cu ciorba,
Suflă și-n iaurt,
Va să zică, scurt,
Tu ne porți cu vorba!
(Laurentiu Ghita)

Eu sunt un dulce, nu-s ca ciorba
Și recunosc, așa mi-e felul:
Pe vreo câțiva i-am dus cu vorba,
Pe cei mai mulți... cu zăhărelul!

Petrică,în prima variantă așa a fost! Cum e a doua părere asemănătoare, revin. Mulțam pentru ajutor!

\"turneu\" nu \"turmeu\"

Îngrijorat Petrică-am fost și eu!
Ai dispărut și nu ne-ai dat de știre,
Plecat ai fost, probabil în turmeu,
Ca să citești pe cruci în cimitire.

Faină culegere de epitafuri!
Ion

Îmi fac cu ochiul păcătos,
Gingașe, merele pe bust;
Deși nu este prea frumos,
La vârsta mea, aș vrea să gust!

De-o viță-ntreagă ăsta e clișeul:
Muncesc din greu, cu trosnete de oase,
Dar cum încerc și eu s-o fac pe zmeul,
Se dau la mine doamnele frumoase.
Ion :))

Știu un renumit jocheu;
- As în echitație -
Călărește cu tupeu,
Orice... situație.

Chiar de mă socotești un ramolit
Vreau să-ți încredințez un mic secret:
Un tocilar mai bine-i pregătit
Decât un absolvent de la Haret!
(Tataia)

Zău că n-am avut habar
Că Tataia cel discret
A fost o vreme tocilar,
În anfiteatru... la Haret!

Colo, am ținut seama de observațiile tale și cred că acum reiese mai clar că, eroul meu,
deși se străduiește să-și lărgească orizontul cunoașterii prin studiu, nu prea reușește. Fiind prea \"aplecat\" pe carte, și-l îngustează și la propriu dar și la figurat, neânțelegând ceea ce citește, din motive de intelect limitat.
Cu aceiași prietenie,
Ion

Lui Ion Ruse, apropo de pledoaria sa sprijinind importanța obținerii de \"stele\":

Succese au, notorii
Cei care stele vor;
Pot spune cititorii:
\"E vai de steaua lor!\"
(Tataia)
Lui Ion Ruse, apropo de pledoaria sa sprijinind importanța obținerii de \"stele\":

E-o bucurie mare,
Așa cum bine-ai spus;
Am steaua în urcare
Și nu către apus!

Colo, de acord cu o parte din observații! Sincer, nu mi-am dat seama de asonanță.
Titlul, cu \"băiatul\", de asemeni nu se potrivește, sugerând așa cum ai specificat, un scriitor \"crud\" în meserie, care nu avea cum să acumuleze ani de trudă. Ca atare, voi modifica epigrama. Până aici am fost de acord!
Totuși nu cred ca poanta este vulgară. Că este ieftină, e părerea ta și o respect.
Faptul că nu toată lumea cunoaște și alte sensuri ale cuvântului budă, e vina ei nu a mea. E suficient că o bună parte știe. Faptul de a folosi ghilimelele pentru a atrage atenția asupra unui cuvânt sau expresie, nu îl consider o greșeală, din moment ce am întâlnit situația și la unii epigramiști de renume.
De altfel, dacă citești comm-ul lui Rodean Cornel de mai sus, specifica faptul că am folosit bine ghilimelele.
Mulțumesc mult pentru prieteneasca intervenție și te aștept în continuare cu observații și analize la fel de obiective!

P.S.
Epigrama inițială era:
Atât de mult a scris băiatul,
Acumulând mulți ani de trudă,
C-a reușit sa umple raftul,
Cu operele lui... la \"budă\"!

Cu stimă și prietenie,
Ion

Nu pâș-pâș, ci tropa-tropa,
A descoperit Atropa,
Cum o ia încet la vale
Opera... de trei parale.

Bun venit pe la noi!
Nea Ion

Deșteaptă-te române,
Ca el, căci nu greu;
Lui opera-i rămâne,
Celebră... la veceu.

Acum ce mai ai de zis Vali? A reusit \"băiatul\" să-și tipărească operele, dar tot nu se vând.