Unui tocilar

“Ce este-al lui, e pus deoparte;
Degeaba-l strigă unii: Tontul!...
E-atât de aplecat pe carte,
Că-și îngustează... orizontul.”
(Ruse Ion)

Nea Ioane, îmi place epigrama, e corect construită și, chiar dacă nu are poantă, are mesaj, ceea ce eu apreciez la o epigramă. Și totuși… Punctuația lasă de dorit. Dată fiind discuția anterioară despre folosirea ghilimelelor, epigrama de față mă face să cred că dumneata, care te-ai fript cu “ciorba” folosirii excessive a ghilimelelor, acum sufli și-n iaurt. În epigrama de față s-a ivit una din rarele ocazii în care folosirea ghilimeleleor era obligatorie. Adică, în cazul în care citezi ce a spus cineva. Mai precis, cuvântul “Tontul!” trebuie în ghilimele. Și încă ceva: ai grijă că ai tendința ca și punctele de suspensie să le folosești în mod excesiv. Aici nu erau necesare în versul doi. De asemenea, 1) semnul \";\" în versul 1 e incorrect folosit; două puncte sau cratima erau, cred, mai potrivite, și 2) puteai simplifica un pic punctuația dacă renunțai la cele două puncte în versul doi; nu zic că ar fi incorrect folosite, dar nu sunt absolut necesare. Și, iar, încă ceva: titlul mi se pare incorect logic: o persoană fie e studioasă, fie nu; adică nu poate exista un studios “închipuit”, cum zici dumneata. Din epigramă înțeleg că această biată ființă studiază din greu; dacă se prinde ceva sau nu, asta-i altă poveste, dar el este în realitate studios, nu numai în închipuire.

Colo, am ținut seama de observațiile tale și cred că acum reiese mai clar că, eroul meu,
deși se străduiește să-și lărgească orizontul cunoașterii prin studiu, nu prea reușește. Fiind prea \"aplecat\" pe carte, și-l îngustează și la propriu dar și la figurat, neânțelegând ceea ce citește, din motive de intelect limitat.
Cu aceiași prietenie,
Ion

Unui tocilar

(Ce este-al lui, e pus deoparte -
Degeaba-l strigă unii \"tontul\"! -
E-atât de aplecat pe carte,
Că-și îngustează... orizontul.)
(Ion Ruse)

Chiar de mă socotești un ramolit
Vreau să-ți încredințez un mic secret:
Un tocilar mai bine-i pregătit
Decât un absolvent de la Haret!

Chiar de mă socotești un ramolit
Vreau să-ți încredințez un mic secret:
Un tocilar mai bine-i pregătit
Decât un absolvent de la Haret!
(Tataia)

Zău că n-am avut habar
Că Tataia cel discret
A fost o vreme tocilar,
În anfiteatru... la Haret!

Aveam și eu un pretenar,
Pe când eram la studenție,
Care spunea că-i tocilar,
(Că ta-su-avea tocilărie).