Ruse Ion

Cloșca cea cu ciocul rosu, Se plânge pe la găini, Că i-ar fi răpit cocoșu\', O vulpiță... din vecini.

Ce să-i faci? -așa e viața: Ineptul moare tot inept! Se deșteaptă dimineața, Dar... nu se face mai deștept.

Când puștiul lui nu face treabă Și este pus numai pe rele Bătrânul ia măsuri în grabă, Croindu-i... două-trei nuiele.

Invocă divinitatea, Până-n funcție-i ales Și-i amic cu sanctitatea, Doar cât are... interes.

Pe marea plajă din Constanța, Stau singurel și plâng amar; Nevasta mea-i cu ambulanța, Pârlită rău... de-un salvamar.

La spital, pe pat la fată, Scria clar pe etichetă: \"Natural\" în loc de tată, Iar la mamă... eprubetă.

Doamne, dă-i fiului meu, Ceea ce-am dorit mereu: Sănătate și nepoți Și neveste... fără soți!

Nimic nu-i poate încurca... Mulți alpiniști ca dânșii nu-s! Cu mari eforturi pot urca, Chiar și \"muntele lui Venus\".

Nevasta mea e dar ceresc Și cum în curte sunt cocoșu\', A pus,să nu mă rătăcesc, Deasupra porții... lămpaș roșu.

Căutând lampă prin bazar, S-a cocoșat mai tare moșu\'; A nimerit un felinar, Dar din păcate... era roșu.

În viață nu-și găsește rostul... Un cretin și un inept. Făcând atât de des pe prostul, A uitat c-a fost deștept.

Mare mai era dilema... Acuma este totul clar, Caci a rezolvat problema, Vecinul nostru... măcelar.

Eu averea mi-o asigur; Nu poate nimeni să mi-o ia Fiindcă locul cel mai sigur, E buzunarul... altuia.

Căprița are viață grea. De-atâtea griji, o doare capul. La iezi o pensie ar vrea, Dar nu mai știe care-i țapul.

Pe tăpșean la arătură, Sunt doi inși ce seamănă. E Vasile-al lui \"Custură\" Și cu sora-i geamănă.

Vizitând căpriței iurta, Un lup mare și dement, În loc să își umple burta S-a umplut... de sculament.