Vinul

Dar cand soseste dimineata
Si \" aburii \" s-au risipit
Te vezi in pat strain cu \" ciuma \"
In barba-ti zici: Am fost orbit!

Te juri ca n-o sa mai gresesti
Ca-n veci n-o sa mai calci in crama,
Tu eu-l tau ti-l amagesti
Insa abia astepti s-adoarma.

La fel, pot spune că, la cramă,
De ne oferi un vinișor,
Și a matale epigramă,
Vom suporta-o mai ușor.

Da, e adevărat că vezi altfel, dar dacă e urâtă foc trebuie să bei tot vinul din cramă. O epigramă faină, cu toate ingredientele!

Păi, dacă după vinul fin,
Așa se-ntâmplă, nu mă mir că
Și prea frumoasele devin
Urâte,-atunci când bei poșircă.

Ti-o spun acum cu tot seninul,
C-am stat si m-am gandit un pic:
De-ar fi sa bei, mata, tot vinul,
Nu-ti foloseste la nimic...

Stau bine cu vederea
Îți spun domniță \"mătrăgună\":
Pentru tine, jos capela!
De nu beau o săptămână,
Tot îmi pari, o Dona Bela!

Reușită epigramă, domnule Ruse. Îmi permit să dau în pagina dvs. o replică Belladonei:

Ti-o spun acum cu tot seninul,
C-am stat si m-am gandit un pic:
De-ar fi sa bei, mata, tot vinul,
Nu-ti foloseste la nimic... (Atropa Belladona)

Eu catrenul ți-l susțin,
Drept grăiești de-această dată:
Poți să bei un rîu de vin,
Carmen tot la fel se arată.

Eu catrenul ți-l susțin,
Drept grăiești de-această dată:
Poți să bei un rîu de vin,
Carmen tot la fel arată.

Tu ai dreptate de-astă dată;
Când bem, noi suntem mai vioi
Iar Carmen tot la fel arată,
Cu mâna-ntinsă... către noi!

Tămâioasă e de vină
Ion, traieste doar o dramă
Căci femeia lui Divină,
Nu mai vrea sa-l bage-n seamă.

Să n-ai domniță nici o teamă
Femeia mea de când se scoală,
Mă bagă foarte rar în seamă,
Dar foarte des mă bagă-n boală.