Stai acum si te uiti mirat la mine
rostindu-ti randuri sterse de poveste,
randuri ce ar tine loc de lungi suspine
al unui glas , al unui gand ce nu mai este...
Dar de ce te-ai inruntat
Gratie , putere , traire – toate ritmate.
M-ai invatat sa merg a doua oara,
Mi-ai aratat noi lumi prin lacrimi furate
Si am simtit ca dansand timpul nu mai zboara.
Sta sa-l pasim , sa-l
Pustiu si intuneric,o liniste macabra tulburata doar de niste zgomote infundate de artilerie…mereu e asa.
O umbra gri verzuie se tara incet in mersul ei pe un drum de tara…un transmisionist fugit
Am și eu o întrebare: credeți în îngeri?
A, dar nu, nu vă mirați că vă pun asemenea întrebări! Credeți-mă că sunt destul de importante pentru mine.
Și deci ce spuneți ?
Sunt sigur că de
Am sa rog uitarea sa nu mi te ia,
Am s-o rog sa mi te uite mie…
Sa nu mi te rapeasca.
Mi-ar fi frica sa te pierd
In negura de vremi
Ce-neaca in valtoarea lor
Praful de secunda
Cernut de
Ati auzit de omul ce putea
sa-si vada ingerul cand plange
sau suspina-n dreapta sa?
Eu da...
Si-am vazut un chip prea trist
pentru-a zice ca nu-i om
ci inger - un foc de veghe ce-i
Vin momente in care-ti doresti un anumit lucru cu o vointa de fier...dar nu-ti dai seama ca tu poate vrei prea mult?
[Oare?]
Mi-am dorit intr-o zi un lucru ciudat...o idee nastrusnica s-a
\'Ce poveste innorata am trait noi doi\'...
Umbriti de un amurg pierdut
in ziua unei nopti ce tocmai a apus
intr-o mare senina, inecandu-mi glasul
ce vroia a sopti la urechea ta un simplu
Ganduri mari secate-n vise,
Ochi de ceara cad hazliu
In paginile unei carti nescrise
Dintr-un suflet timpuriu..
Pierdut prin mii de zari crestate
De un soare impostor
Jucat in mintea-ti de
Ca doi straini noi stam si ne privim,ne-admiram, ne contopim cu adierea calma din miez de noapte ce sufla timid din mana LUI...
Caci Doamne tare ne e frica de nimicul dintre noi si ne temem ca nu
Vis pustiu ,ratacitor
In albul unuei nopti de mai
Te-neci si tu-un ganditor
Intr-un \"EU\" lipsit de grai...
Un vis pierdut in insomnie:
Creatie fara creator
Secata-n marea aramie
De-un ochi
Roza-ncetosata
De greul infinit,
Cafeaua inghetata
In ceasca s-a-mplinit
Mireasma ce avea
Sa curga monoton
Spre sufletul ce vrea
Sa strige:
VREAU SA MOR...
Se clatina-n pustiu
Banalul
Astept
Un ultim gand sa-atarne
Fricos
De firul subtirel al vietii
Si-atunci
Sa stii ca vreau Stapane,
Sa ma-nec nestiind ca-n spaima,
In marea dura-a tineretii...
Mare rea...involburata
Intr-un ou negru-
Minuscul univers
Eu imi zaresc destinul
Lipsit de orice sens...
\"De ce?\" nu ma-ntrebati
Voi,nesupusi obraznici
Caci asta daca-as stii
Nimic n-ar mai ramane
Din tot ceea
Sunt doar un cersetor amarnic,
Un hot cu lacrimi de erou,
Un trist apostol al iubirii,
Un inger mort, rapus de rau...
Un om ce crede-n ireal,
Un intelept pierdut in carte,
O mare cu un singur
Doamne,
O simpla ruga-nalt spre Tine,
o dorinta neimplinita,
un vis vag, nedeslusit...
Vreau si eu Doamne putere
puterea simpla de a vrea,
de-a dori, de a visa...
Sper la scumpa
Ador amorul negru
al rozei înghețate...
Parfumu-i melancolic
te cuprinde îngânând
zborul unei adieri,
un vânt pierdut
în zarea vieții
spulberat prin mii de spini,
presarați cu flori de
Priveste-ma!
Ce vezi?
Doi ochi,
doua usi unite-ntr-una,
doua stele intr-un soare,
doua lacrimi intr-o ploaie,
doua lumi in controversa:
o ratiune si un suflet!
Doar o zi luptand cu
Calea de astre albastra
Curge pe-un cer auriu...
Vad o pasare maiastra
prin sufletul meu pustiu...
Pluteste-usor,
Cade pe-un nor,
Si sta..
O-ntreb:\"Ramai?\"
Ea sta...
Sta si ma
Sunt om ,
Sunt mic
neînsemnat...
stau
mă uit la-a meu păcat,
cu greu...
dar eu
mai cred că pot
Să sper
Ca-mplinirea
are loc
prin inimi
rau incarcerate,
de viata
mult prea
Apune-n seara o stea
O lacrimă mică dar pură.
Se sparge-ușor în bolta vieții,
Se incurca-n al ei sens,
cade-n propria-i pieire,
Și-o vezi...in ai EI privire...