Poezii

Gratie , putere , traire – toate ritmate. M-ai invatat sa merg a doua oara, Mi-ai aratat noi lumi prin lacrimi furate Si am simtit ca dansand timpul nu mai zboara. Sta sa-l pasim , sa-l

Pustiu si intuneric,o liniste macabra tulburata doar de niste zgomote infundate de artilerie…mereu e asa. O umbra gri verzuie se tara incet in mersul ei pe un drum de tara…un transmisionist fugit

Am sa rog uitarea sa nu mi te ia, Am s-o rog sa mi te uite mie… Sa nu mi te rapeasca. Mi-ar fi frica sa te pierd In negura de vremi Ce-neaca in valtoarea lor Praful de secunda Cernut de

Ati auzit de omul ce putea sa-si vada ingerul cand plange sau suspina-n dreapta sa? Eu da... Si-am vazut un chip prea trist pentru-a zice ca nu-i om ci inger - un foc de veghe ce-i

Vin momente in care-ti doresti un anumit lucru cu o vointa de fier...dar nu-ti dai seama ca tu poate vrei prea mult? [Oare?] Mi-am dorit intr-o zi un lucru ciudat...o idee nastrusnica s-a

\'Ce poveste innorata am trait noi doi\'... Umbriti de un amurg pierdut in ziua unei nopti ce tocmai a apus intr-o mare senina, inecandu-mi glasul ce vroia a sopti la urechea ta un simplu

Ganduri mari secate-n vise, Ochi de ceara cad hazliu In paginile unei carti nescrise Dintr-un suflet timpuriu.. Pierdut prin mii de zari crestate De un soare impostor Jucat in mintea-ti de

Vis pustiu ,ratacitor In albul unuei nopti de mai Te-neci si tu-un ganditor Intr-un \"EU\" lipsit de grai... Un vis pierdut in insomnie: Creatie fara creator Secata-n marea aramie De-un ochi

Roza-ncetosata De greul infinit, Cafeaua inghetata In ceasca s-a-mplinit Mireasma ce avea Sa curga monoton Spre sufletul ce vrea Sa strige: VREAU SA MOR... Se clatina-n pustiu Banalul

Astept Un ultim gand sa-atarne Fricos De firul subtirel al vietii Si-atunci Sa stii ca vreau Stapane, Sa ma-nec nestiind ca-n spaima, In marea dura-a tineretii... Mare rea...involburata

Intr-un ou negru- Minuscul univers Eu imi zaresc destinul Lipsit de orice sens... \"De ce?\" nu ma-ntrebati Voi,nesupusi obraznici Caci asta daca-as stii Nimic n-ar mai ramane Din tot ceea

Sunt doar un cersetor amarnic, Un hot cu lacrimi de erou, Un trist apostol al iubirii, Un inger mort, rapus de rau... Un om ce crede-n ireal, Un intelept pierdut in carte, O mare cu un singur

Urasc sa vad cum moare Luna Cum cade-usor in ceata grea Mirific se ucide-n ura Arzand in flacari se stingea... Ajut-o...

Doamne, O simpla ruga-nalt spre Tine, o dorinta neimplinita, un vis vag, nedeslusit... Vreau si eu Doamne putere puterea simpla de a vrea, de-a dori, de a visa... Sper la scumpa

Ador amorul negru al rozei înghețate... Parfumu-i melancolic te cuprinde îngânând zborul unei adieri, un vânt pierdut în zarea vieții spulberat prin mii de spini, presarați cu flori de

Priveste-ma! Ce vezi? Doi ochi, doua usi unite-ntr-una, doua stele intr-un soare, doua lacrimi intr-o ploaie, doua lumi in controversa: o ratiune si un suflet! Doar o zi luptand cu

Calea de astre albastra Curge pe-un cer auriu... Vad o pasare maiastra prin sufletul meu pustiu... Pluteste-usor, Cade pe-un nor, Si sta.. O-ntreb:\"Ramai?\" Ea sta... Sta si ma

Sunt om , Sunt mic neînsemnat... stau mă uit la-a meu păcat, cu greu... dar eu mai cred că pot Să sper Ca-mplinirea are loc prin inimi rau incarcerate, de viata mult prea

Apune-n seara o stea O lacrimă mică dar pură. Se sparge-ușor în bolta vieții, Se incurca-n al ei sens, cade-n propria-i pieire, Și-o vezi...in ai EI privire...