doamne ce alba este strada mea
in piruete coboara fulgii din podul ceriu
ca sa nu astepti o vesnicie
lasa-ma sa-ti aduc aminte de casa noastra intotdeauna
am visat zapada atarnand pe stresini
ce
doamne ce albastru ma sufoca
in laboratorul ascuns investigatii pe sufletul meu
doamne ce incendiu de cromatica oglindita
chiar in punctul mort al retinei
la usa a sunat postasul plangeri
din
strasnic tipa cocosatii in noapte
luna le adulmeca pasii mustind in noroaie
de ploile sterpe se sterge campia iar in tumultul pamantului
auzi stingher sipotul ploilor viitoare
ce-ti pirzi
nu ma pot conecta la internet
de doua zile mari si late
dau din coate vin ecologistii pe la usi
sa vanda chilipiruri imberbelor matusi
vai! afecteaza stratul de ozon asa ca
hai pardon
opreste
ninge la Sibiu pana dincolo de munti
si alb imi pare astazi totul
in ritmuri dulci rotesc porumbii-n zbor
gandul meu calator
esti cel mai frumos din orasul acesta...
pustiu e burgul fara
si-mi amintesc cum se scuturau magnolii
sub cerul de sticla in cercuri se roteau
pasarile asfintitului, obosite
morile de vanturi masoara timpul dintre un EU si un TU
suspendat pe un fir
Inca din prima copilarie, omul are nevoie de basm. La o asemenea varsta, acest impuls este oarecum inteles si explicabil. Insa nevoia de basm nu dispare ci evolueaza, imbraca alte forme, se
estimari si sondaje
foca mancatoare de crabi iese de la iernat
ce durere boreala haide lasa reclamele inedite
cine indrazneste sa-ti tulbure momentul epifanic
soneria sfidator de arogant te
VINA
Azi noapte am auzit din nou
Grohaitul porcilor salbatici
Inzapeziti in muntii de piatra,
Si din adancul pamantului,
Latratul surd al limbilor moarte.
Cadavrele mortilor au iesit la
se agata-n giruete pletele vatului
cararea lui ma poarta
din nou catre nori
nu mai cred in semnele lumii
cu ochiul egolatru ma iscodeste
si ma alunga in paduri de cedrii
albastrii ce-mi
Azi am inchis un ochi,
Maine, pe celalalt,
Si uite-asa,
Voi atipi zilnic, la nesfarsit,
Ca un Argus ce-si pierde vigilenta.
Azi am incetat sa respir
Pentru ca n-am nevoie de aer,
Ca ingerul
tu,
ca un copil dormi cu pleoapele inchise,
in brate cu toata noaptea.
fara sa auzi soapte departe,
tu
ca un copil dormi cu mainile incrucisate,
respirand incet, fierbinte, duios,
ca un sonet
R