Mi-e sufletul plin de dor de inocență
Parcă nu am fost copil
Parcă nu voi fi înger...
Mi-e sufletul plin de dor de iubire
Parcă nu am avut părinți....
Parcă nu voi fi femeie....
Mi-e
Trăiesc într-o lume plină de stereotipii care îngusteaza ființa umană, o uniformizează, o vulgarizează (lat. vulgus = popor)…Aș vrea sa îmi refuz “dreptul” de a face parte din această masă ghidată
Aș vrea să-mi pot urla sentimentele
Să mi le scrijelesc cu propriul sânge, în propria carne…
S-ar atenua oare durerea inefabilului lor?
Neputința transmiterii lor mă sfâșie…
Suntem sortiți
Și totul devine atât de clar și de translucid în mine când plouă
Aș vrea să plouă o veșnicie sau o viață de mine să pot fi cu mine
Ploaia mă dezbracă și simt puritatea și neștiința
RZ