Roxana Sonea

\"toaca se scutură-n vale\", imi aduce aminte de Hristosul ruginit din inceputul romanului \"Ion\", de Rebreanu.

Ne pierdem de El in fiecare zi; sa rescriem Biblia - multi nici nu stiu ce scrie, ori.. a scrie, oricum \"Nu se rescrie/ Tu stii.\"

As introduce teorii de creatie literara, compozitie si-alte elemente tehnice, adevarul e ca nu le cunosc. Citesc poezia cu sufletul, a ta m-a facut sa recunosc ca imi deschid ochii in lumea noastra de pitici si ii inchid tocmai in fata Lui. Multumesc pentru apelul de trezire.

Raluca, prostitutia nu dispare : a fost, este si va fi. :-) A o eradica cred ca impune o modificare a genomului uman. :-)
Ne oripilam? Sigur.
Le blamam? Sigur.
Suntem ca ele? SIGUR.
Chiar si o tarfa are suflet, si chiar si noi avem suflete de tarfe, deci daca \"Dumnezeu si-a intors fata de la noi\" sa speram ca macar ne mai asculta.

Lory, frumoasa rascolire a mizeriei umane.. sau doar a firii noastre?

Ei, cum sa ma deranjeze!? Faptul ca o faci e un semn ca textul te atinge, iar asta nu poate decat sa ma bucure. Si-apoi, iti pretuiesc parerea.
Si, hm.. da, cam asa e medicina. Mai sunt momente stil securitate, cand deasupra mesei de disectie si a cadavrului o lampa se leagana luminand, cand si cand, fata studentului si a asistentului. Tensiunea se simte in aer si simti cum esti batut cu \"Stii? Spune!\" \"...\" \"Spune, domnule stundent, se presupune ca ai invatat\" \"...\".

\"fete cu mainile amare\" Superb!

Ziduri si taceri goale. Obosim zidind si usa.

Si ca sa atigem textul dupa lupte cocoșești : e nițel prea trasparent si banal, săracul. Din cat te-am citit, cred ca poti mai bine.

\"ni se lipește cerul de palme mierea de aripi\"
Intr-o viziune subiectiva si personala, vad multa libertate in acest vers, un soi de independenta superioara. Multi tanjesc dupa cer, aripi si miere tavalindu-se in noroiul cotidian.

...\"printre lacrimi toate strazile par strambe\" ce frumos a zis cine a zis !
Inevitabil cazi. Ideea e sa ai mai multe perechi de aripi.