Poezie
Amurg
1 min lectură·
Mediu
Iubite, pentru tine m-aș preface
Într-o cupă de nectar, s-o bei
Când privirea-n gol se-ntoarce
Și mor în tine ochii mei
Mi-e împlinirea nesfârșită toamnă
De-ngălbenesc frunzare când privesc
Apusuri fără soare cum răstoarnă
Îngenunchiatul suflet. Amurgesc.
Și sunt acuma un cer gol,
Iar moartea stelelor mă doare,
Nici orizont nu am, nici pol,
Chiar Dumnezeu în mine moare!
012353
0
În evantaiul florilor de tei;
Privirile din plin ți le-aș întoarce
Și mi-aș trezi spre tine, ochii mei
Mi-e împlinirea o eternă primăvară
Din care când pășești, muguri apar,
Iar zorile se-ngrămădesc afară
Te-așteaptă să te-nalți. Apoi răsar.
Și sunt acum văpaie de lumină,
O răzbunare-a stelelor ce te-au durut.
E orizontul clar și bolta e senină,
Iar Dumnezeu în mine-a renăscut!